(urmare din 21 februarie 2014)
* În relatarea lui Păstorel, o întâmplare literară: „Se pare cã la o masă din gara din Ploieşti, luase loc Titu Maiorescu. Luându-şi în serios rolul de birtaş, Gherea (n.a. autor de „Studii critice”) s-a apropiat de masă, întrebând: «Sunt bune sarmalele?» «Mai presupus de orice… Critice»”.
* Păstorel, reflecţii la ora închiderii: „Sarmaua, de pildă, e o mâncare turcească. dar aşa cum o face turcul, s-o mănânce el”; „Pruna, un pas spre ţuică; laptele, o necuviinţă”.
* Păstorel, romantic, în jurul plitei: „Morcovul e sentimental, hreanul agresiv, smântâna capricioasă, untul farceur, ceapa indiscretă şi usturoiul mojic” sau „Să-ţi fie somnul lin şi sosul aproape”. Dar nu uită nici de vin: „Un vin mare într-un pahar ordinar e ca o cucoană frumoasă, nepieptănată, nespălată şi în zdrenţe”.
* Antagonism între fraţii Teodoreanu, surprins cu ironie de N. Crevedia: „Bea întruna Păstorel,/ Bea de seacă polobocul,/ De ce bea? De ce? De focul/ Limonadei lui Ionel!”
* Epigramistul George Zarafu, localizându-l, după multe căutări, pe Păstorel Teodoreanu: „E-n Rai. şi-acolo totu-i sfânt./ Păcate nu-s. E armonie./S-ar vrea din nou tot pe Pământ…/ C-aici mai e câte-o beţie!”
* Şampanistul Rein, concurentul lui Mott, beneficia de o reclamă des difuzată la Radio: „Ţine minte trei cuvinte: Vând şampanie «Rein»” Mott l-a rugat pe Păstorel; „Domnule, fă-mi ceva ca să dau la Radio şi să-l tai pe Rein că prea-mi face concurenţă” Dupã reclama lui Rein, Păstorel a sugerat un adagio: „Un cuvânt spune tot: «Mott»!”
* Păstorel sâcâindu-l pe Victor Iamandi: „Iamandi băuse bine/ şi se răstea la damigeană:/ «Degeaba mă sfidezi, cucoană,/ Că tot mai mult încape-n mine!?»” „Ia mai zi”, părea a exprima tăcerea lui Iamandi, „ce naiba mai crezi, Păstorele, de… capacitatea mea?!”
* Prin muzicologul Romeo Drăghici, la 4 Mai 1963, cu puţină vreme înainte de „marea trecere”, Păstorel se va adresa „Doamnei Otilia Cazimir: „În sumbrul târg shakesperian,/ La Iaşi trimit domniei tale,/ Ieşene gânduri cordiale,/ Printr-un Romeo – tot ieşean”.
* Cine s-ar fi aşteptat ca spiritualul „Păhărel” Teodoreanu, între două stacane de vin, să se dedice definirii unor elemente gastronomice, privite prin aburul îmbietor al mâncărurilor? „Un tacâm în plus”(NAŞTERE); „o renunţare la alimente”(SINUCIDERE); „o stare a spiritului în care omul nu mai ştie ce mănâncă”(NEBUNIE); „agrement între cele două mese”(AMOR); „un fenomen social în timpul căruia se mănâncă prost”(RAZBOI).
* Păstorel, apelând la o metodă anti-furt originală: „Cum gloanţele nu-l nimereau/ Din Iorga i-am răcnit un vers;/ Şi hoţul s-a oprit din mers,/ Căzând grămadă: Mă predau!”
* Păstorel revine la… cestiune: „Unul bea că-i bãutor,/ Altul bea că-i bestie,/ Numai eu, că am umor,/ Beau aşa, de chestie”.
* La Liceul Naţional din Iaşi, profesorul de limba română, Fântânaru le-a dat la teză elevilor din clasa a V-a să scrie despre epigramă. Şi cum Fântânaru savura vinul de Cotnar, Păstorel a scris doar atât la teză: „Dacă apa din fântână/ S-ar preface-n vin Cotnar,/ Aş lăsa limba română/ şi m-aş face Fântânar”. Când s-au adus tezele, Fântânaru s-a adreat elevului Teodoreanu: „Măgarule, ai nota 1 la purtare şi 10 pentru epigramă!”
