Legiunea de Jandarmi Neamţ
Jandarmeria Română împlineşte, la data de 3 aprilie 2014, 164 de ani în serviciul comunităţii. Jandarmeria rurală a fost organizatăpe teritoriul României în conformitate cu prevederile legii din 1893 şi ale regulamentului de aplicarea acesteia. Menirea corpului jandarmeresc era aceea de a asigura menţinerea ordinii şi siguranţei publice, executarea legilor în comunele locale. Pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite, unităţile jandarmreşti trebuiau să desfăşoare o permanentă muncă de supraveghere şi activităţi de prevenire.
Nu mult timp după aplicarea legii din 1893, în fostul judeţ Neamţ s-a organizat Compania de jandarmi Neamţ, o Secţie de jandarmi pe lângă Subprefectura judeţului Neamţ şi câte una în marea majoritate a comunelor rurale. Modificările aduse în 1908 acestei legi conturau mai precis organizarea jandarmeriei în cadrul judeţelor. Prin articolul 10 al legii modificate se stabilea că o companie cuprinde pe toţi jandarmii dintr-un judeţ, iar secţia organiza activitatea celor care-şi exercitau autoritatea într-o plasă.
Noua lege prevedea organizarea Legiunii de jandarmi rurali Neamţ cu următoarele 6 secţii şi 29 de posturi, după cum urmează: Broşteni cu posturile Crucea, Broşteni, Borca, Galu; Ceahlău cu posturile: Bilbor, Borsec, Tulgheş, Hangu; Bălţăteşti cu posturile PipirigTârgu-Neamţ, Filioara, Petricani, Bălţăteşti, Bodeşti, Precista; Piatra, cu posturile: Bicazu Ardelean, Bicaz, Tarcău, Vaduri, Roznov, Războieni cu posturile: Mărgineni, Dochia, Şerbeşti, Dragomireşti, Dobreni; Bistriţa cu posturile: Costişa, Podoleni, Cândeşti şi Borleşti.
Deşi, în următorii ani posturile de jandarmi din judeţul Neamţ au crescut numericeşte, totuşi, până în 1938, nu se organizase în fiecare comună câte un post de jandarmi. Legea din iunie 1939 prevedea că, raza de activitate a unui post de jandarmi este constituită din teritoriul mai multor comune şi numai în cazurile în care densitatea populaţiei, importanţa comunei sau interesele ordinii şi siguranţei publice ar cere, atunci aceasta se putea reduce la o singură unitate administrativă.
Legiuitorii au atribuit jandarmeriei sarcini de poliţie administrativ-preventivă şi de natură judiciară. Acesteia îi reveneau obligaţiile să efectueze cercetări şi anchete, să urmărească şi, după caz, să aresteze pe cei ce încălcau legile, să-şi aducă sprijinul pentru aplicarea legilor, la încasarea impozitelor, executarea hotărârilor judecătoreşti, ducerea la îndeplinire a ordinelor de rechiziţii şi concentrare.
Revenindu-le sarcini de acest fel organele jandarmeriei rurale, a căror activitate s-a desfăşurat în cuprinsul întregii ţăriau creat următoarele categorii de acte: procese-verbale de anchetă, percheziţii domiciliare, aplicarea amenzilor, rapoarte privind activitatea desfăşurată, dări de seamă, planuri şi schiţe privind localităţile şi zonele în care aveau sarcini de dus la îndeplinire, planuri de urmărire şi activitate, note informative, acte de cheltuieli, situaţii statistice privind muncitorii din întreprinderi, străinii, membrii organizaţiilor care-şi desfăşurau activitatea în circumscripţia teritorială respectivă, efective, buletine de evenimente.
Arhivele create de unităţile jandarmereşti au avut de înfruntat vitregia timpurilor şi neglijenţa celor care aveau răspunderea păstrării lor. În conformitate cu prevederile art. 4 din Regulamentul arhivelor armatei, toate unităţile militare aveau obligaţia să predea către depozitele regionaledupă 3 ani de la constituire, toate documentele create.
Conformându-se prevederilor ordinelor superioare, Inspectoratul general al Jandarmeriei, în 2 aprilie 1945, a dat o dispoziţie care stabilea strângerea tuturor arhivelor create de subunităţile teritoriale la depozitele existente pe lângă inspectoratele regionale, ceea ce s-a şi executat. Materialele documentare păstrate arată că prevederile aceluiaşi regulament erau respectate şi în perioadele anterioare. (Prof. Gheorghe RADU)
