0:00

„Chiar numai prin ceea ce a putut crea până la vârsta de 39 de ani şi prin ceea ce cunoaştem din opera sa, încă el se impune ca unul dintre cei mai originali şi valoroşi artişti ai noştri şi ai lumii. Rămâne ca un patetic şi nobil reprezentant al unui umanism modern, ca un inventator de forme noi plastice, încărcate de sentimente şi idei ce-şi păstrează şi azi acuitatea.” (ibidem, p.39)

Peste ani, Valentin Ciucă întărea aceste aprecieri: „Acuitatea observaţiei, desprinderea particularului, face din Vorel, atunci când se hotărăşte a consemna un aspect, un motiv din realitatea imediată, un superior analist preocupat concomitent de expresia de tip sintetic. Tot ce a realizat ca desenator – peste 30 de schiţe, crochiuri, caricaturi, desene satirice etc. – atestă caracterul elaborat al acestora, spontaneitatea nu ca scop în sine, ci ca efect derivat din prelungita reflecţie asupra modului optim de rezolvare a lucrării.” (Valentin Ciucă, Lascăr Vorel, Bucureşti, Editura Meridiane, 1982, pp. 20-21). „Lascăr Vorel se racordează expresionismului – printre primii artişti europeni – şi-i conferă valori particulare, recognoscibile în arta compoziţiei şi a analizei, în cromatică şi desen. Valenţele lirice identificateîn pictură, suportul etic al câtorva dintre guaşele cenuşii, individualizează o creaţie de tip deschis căreia fiecare generaţie îi atribuie inedite şi profunde sensuri.” (op. cit, p. 31).

Dan Grigorescu are un unghi interpretativ interesant, atunci când vorbeşte de un program estetic extrem de lucid şi de clar: „Viziunea lui este – cum s-a spus – aceea a unui infern. Această urâţire metodică a personajelor care populează imaginile lui Vorel aminteşte desigur de arta lui Grosz; aceeaşi tendinţă de a integra lumea socială într-o viziune caricaturală, aceeaşi galerie de tipuri burgheze, agresiv abjecte. Dar compararea datării relevă un fapt surprinzător: Grosz a evoluat spre această viziune în anii de după 1918, data morţii artistului român, ceea ce confirmă, fără putinţă de tăgadă, originalitatea lui Vorel.” Constantin Prut reia sintetic cele spuse de alţi comentatori anterior: „În peisaj, dar mai ales în compoziţii cu personaje, pictorul îşi dă întreaga măsură a disponibilităţii sale de comentator al neliniştilor proprii şi al spectacolului lumii.” (Constantin Prut, Dicţionar de artă modernă şi contemporană, Bucureşti, Editura Univers enciclopedic, 2002, p. 524)

Au mai scris pagini pertinente despre creaţia şi viaţa lui Lascăr Vorel, N.N. Tonitza, Nicolae Argintescu-Amza, Amelia Pavel, Vasile Florea.

Lucian STROCHI

Articolul precedentInscripţii nemţene / Însemnări despre CONSTANŢA MARINO-MOSCU
Articolul următorJudeţul Neamţ în mărturii / UN OASPETE FRANCEZ, LA 1841 (V)