Deosebit de consistent se prezintă şi cel mai recent număr al revistei “Apostolul”, cel din mai. Articolele din primele pagini marchează importantele premii cu care s-au întors elevii nemţeni de la concursul de icoane care a avut loc peste graniţă, la Hong Kong, sau despre premiile de la Concursul Şcoala europeană 2014. Sunt evocate sărbătorile acestei luni (o lună bogată în sărbători istorice – Ziua Eroilor, Ziua Regalitaţii, Ziua Europei). Pe această temă, a sacrificiilor făcute de învăţători pentru apărarea patriei, am reţinut articolul „Vezi, mereu învăţătorii!”.
“La anul se împlinesc 70 de ani de la victoria Naţiunilor Unite asupra Axei. S-ar cuveni dezvelirea unui monument ridicat în memoria învăţătorilor căzuţi pe front, atât în Est cât şi în Vest. (…) Hotărârea Sindicatului Cadrelor Didactice, a Inspectoratului Şcolar Judeţean, a Asociaţiei Învăţătorilor trebuie luată din timp, organizat concurs naţional pentru realizarea unei opere artistice demnă de jertfa învăţătorilor nemţeni. Pe o placă de marmură neagră să fie trecute numele tuturor celor căzuţi cu date exacte, naştere, grad, localitate. Poate nici un basorelief nu ar fi prea mult pentru cei cărora viaţa s-a frânt brusc în numele idealului întregirii patriei” – propune într-o notă finală profesorul Emil Bucureşteanu.
Emoţionant şi articolul omagial al profesoarei Veronica Mihăilescu despre fostul ei dascăl, Ioan I. Tomescu: “În casa unui controlor financiar, unde am intrat ducând pe braţul stâng, să nu se şifoneze, o rochie nouă pentru soţia acestuia, l-am găsit pe domnul Tomescu, pregătind pe cele două fete ale familiei, pentru admiterea în liceu. Acestea, după câte ştiam de la şcoală, sufereau de «incompatibilitate astrală» cu matematica. Văzându-mă, învăţătorul mi-a arătat problemele în lucru, cerându-mi să încerc – rezolvarea lor, ceea ce am şi făcut, rapid şi corect, dar adăugând că mie, aritmetica, geometria şi celelalte nu-mi vor mai folosi prea mult în viaţă, fiindcă părinţii mei mă fac croitoreasă. Învăţătorul ştia că terminasem cursul primar cu media 10 şi, în primăvară, luasem premiul I pe judeţ, la un concurs de compunere şi desen, pe tema «De ce pomenim în fiecare an pe eroii neamului», (concurs cu lucrări executate în faţa comisiilor şi cu subiecte necunoscute dinainte). El a scos 50 de lei din buzunar şi mi i-a dat să cumpăr timbre fiscale, pentru a-mi scoate de la primărie şi percepţie actele necesare înscrierii la concurs pentru o şcoală secundară (cum se proceda atunci, cu concurs după absolvirea cursului primar). Învăţătorul a plecat cu ele la Piatra-Neamţ şi m-a înscris la Şcoala Normală de Fete (fiindcă avea internat bun şi oferea burse elevilor merituoşi şi fără mijloace materiale). Tot el m-a însoţit şi la concurs…” (N. SAVA)
