Fiecare început de an școlar aduce aceleași discuții despre starea sistemului de învățământ din România: fonduri insuficiente, salarii prea mici pentru profesori, infrastructură proastă, condiții improprii, materiale didactice insuficiente. Adică tot ce pare că nu se poate sau nu se vrea să fie supus reformei. Paradoxal, în fiecare an apar, sub denumiri pompoase, lucruri sau reguli noi, sisteme noi, cum ar fi un sistem nou de evaluare națională, o nouă metodă de a da Bacalaureatul, toate pentru a demonstra că reforma e în plină desfășurare. Anul acesta accentul, în materie de schimbări, nu s-a pus pe curriculum sau examene ci pe disciplina în școli și pe fenomenul absenteismului și abandonului școlar.
Învățământul gratuit și obligatoriu din România costă bani…
Orică părinte știe că expresia „învățământ gratuit” este, în cel mai bun caz, o iluzie și, în cel mai rău caz, o glumă proastă. Începutul anului școlar marchează o perioadă de cheltuieli importante pentru părinți care trebuie să echipeze corespunzător elevii pentru încercările educaționale cu care se vor confrunta. Majorarea alocațiilor a fost discutată, promisă și aparent uitată. Alocația în România este de 42 de lei, ceva mai puțin de 10 euro. Alocația media în țările Uniunii Europene este de 210 euro, doar de 21 de ori mai mare. Banii din această alocație ar trebui să ajute părinții să plătească pentru rechizite școlare, uniforme dar, în realitate, nu acoperă nici măcar o mică parte din toate cheltuielilor necesare. Un ghiozdan costă între 40 lei (simplu) și 150 (de firmă). O uniformă costă între 100 și 150 de lei la care se adaugă încălțămintea ce ajunge între 30 și 60 de lei. Mai adăugăm caiete, pixuri, stilouri, hărți, acuarele, seturi de geometrie, radiere, penare. În medie, în România, părinții cheltuie între 500 și 1.000 de lei pentru pregătirea unul elev pentru începerea unui nou an școlar. Alocația pe întregul an abia acoperă minimul acestei aproximații. Dacă ne mai gândim la banii cheltuiți pe parcursul anului, la fondul clasei ne dăm seama că învățământul gratuit din România e tare scump.
Aceleași probleme an de an
Problemele cu care se confruntă școlile și în acest an puteau fi anticipate în momentul în care a fost prezentat bugetul de către Guvern. Suma alocată învățământului era clar insuficientă pentru a se rezolva toate problemele cu care acest sistem se confruntă. Problemele de infrastructură sunt primele ce pot fi observate. Multe școli din județ nu au terminat încă lucrările de reparații, în cazul în care acestea au fost demarate. Condițiile din unele unități de învățământ sunt improprii domeniului de activitate. Aici se poate observa diferența majoră dintre mediul urban și cel rural. Dacă în orașe marea majoritate a școlilor, în special cele cu tradiție și rezultate, se declară pe bună dreptate pregătite pentru noul an școlar, nu același lucru se poate spune cu unele școli din mediul rural. E greu să faci o comparație între școala din cartierul Văleni – Piatra Neamț și Școala nr. 4 din același oraș.
În continuare cadrele didactice sunt nemulțumite, pe bună dreptate, de nivelul scăzut al salariilor. Deși această promisiune electorală de a crește remunerarea profesorilor este constantă în fiecare campanie, tot constantă este și lipsa de măsuri efective în domeniu. De aceea este tot mai dificil de atras personal tânăr în sistem, o problemă ce se va manifesta pe termen mediu și lung.
Un alt element îngrijorător este dotarea tehnică a școlilor. Laboratoare de informatică, fizică, biologie, chimie, săli de sport, uneori chiar și în cazul școlilor importante, acest capitol este în suferinţă. Fie echipamentele existente sunt învechite, fie dotarea tehnică pur și simplu lipsește. Nu sunt fonduri.
Regulament nou: fără telefon mobil, contract cu școala
Soluțiile impuse în cadrul sistemului în acest an par a se concentra pe monitorizarea mai atentă a elevilor. Pe site-ul Ministerului Educației a fost pus în dezbatere publică un nou act normativ privind regulamentul școlar al elevilor. La începutul anului școlar fiecare elev, împreună cu părintele sau tutorele său, va semna un contract cu unitatea de învățământ pe care o frecventează prin care se obligă să respectele regulamentele de ordine interioară ale acelei instituții. Elevii nu vor avea voie să folosească telefonul mobil în timpul orelor de curs și nici să iasă din curtea școlii în timpul pauzelor. Această din urmă măsură ar putea nemulțumi unii elevi care preferau fast-food-ul de colțul străzii față de pachetul de acasă sau chioșcul din școală. O altă prevedere controversată se găsește în articolul 157 din Proiectul de act normativ unde se afirmă că elevii, „beneficiarii primari ai educației” nu au voie „să organizeze sau să participe la acțiuni de protest care afectează desfășurarea activității de învățământ sau care afectează participarea la programul școlar” și nici „să blocheze căile de acces în spațiile de învățământ”. Unii consideră că astfel s-ar limita serios un drept și o modalitate de exprimare a tinerilor.
Același document mai prevede limite asupra obiectelor pe care elevii le pot introduce în cadrul școlilor. Sunt interzise aducerea în cadrul instituțiilor de învățământ și distribuirea de materiale ce atentează la independența națională a României, care promovează violența și intoleranța. De asemenea, sunt interzise țigările, alcoolul, drogurile, armele, petardele, spray-urile paralizante, pocnitorile și brichetele. Elevilor le este interzis să distrugă documente școlare cum ar fi cataloage, carnete de note, foi matricole. Nu au voie să jignească sau să fie agresivi în limbaj sau să aibă un comportament de intimidare, discriminare sau atitudini ostentative și provocatoare.
Se pune un mai mare accent pe pedepsele aplicate celor ce nu respectă regulamentele. Documentul menționează că măsura exmatriculării nu poate fi aplicată elevilor din învățământul obligatoriu. La 20 de absențe acumulate pe parcursul unui an școlar sau 15% din totalul orelor la o singură materie este întocmit preavizul de exmatriculare ce este înmânat de diriginte părinților sau elevului, dacă acesta are 18 ani. La 40 de absențe nemotivate, exmatricularea devine efectivă.
Pe lângă toate aceste obligații, în cadrul domentului sunt specificate și unele drepturi de care se bucură elevii. Astfel, ei vor avea dreptul de a avea un reprezentant în comisiile constituite la nivelul școlii. De asemenea, vor putea contesta evaluarea realizată de profesor la lucrările scrise, prima oară la profesorul de la clasă iar în a doua instanță la directorul școlii.
Ceea ce este interesant este că majoritatea acestor prevederi au existat și în trecut. Nu au fost conținute într-un act normativ dar au făcut parte din majoritatea regulamentelor de ordine interioară a instituțiilor de învățământ pe care elevii și profesorii se angajau să-l respecte. Problema nu a fost de reglementare ci de suraveghere și sancționare. Rămâne de văzut dacă simpla forță date de reglementarea oficială a măsurilor va fi îndeajuns pentru a le transforma în realitate. În ceea ce privește abandonul școlar, acesta are în principal cauze ce nu țin de educație, propriu-zis, ci de situația economică și de mediul social. Este o problemă ce nu poate fi rezolvată prin regulamente.
Vlad BĂLĂNESCU
„Toți copiii la școală”
În România a fost implementat studiul „Toți copiii la școală” ce și-a propus să identifice cauzele abandonului școlar și să propună măsuri pentru reducerea sa. Inspectoratul Şcolar Neamț a lansat programul „Educația – punctul de plecare pentru fiecare drum de succes” care își propune includerea și menținerea în sistemul public de educație a elevilor cu risc mare de abandon școlar. Aproximativ 1.000 de persoane din Neamț vor beneficia în urma acestui proiect, grupul țintă fiind: 230 de elevi cu risc de părăsire timpurie a școlii, 230 de părinți ai elevilor cu risc de abandon școlar, 360 de elevi care se află în situația de abandon școlar și 150 de cadre didactice implicate în programe de prevenire.
