0:00

Actualitatea în serial / De la carte la… politică, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Mai că m-am lăsat cuprins de invidie. Am lansat şi eu câteva (vreo …. douăzeci) cărţi la Cupola Bibliotecii Judeţene, dar niciodată nu m-am bucurat de puzderia de lume prezentă la întâlnirea cu Mircea Diaconu, actorul, profesorul, directorul de teatru şi politicianul, cu prilejul lan­sării cărţii sale “La noi, când vine iarna”.

Sigur că glasul interior m-a tras de urechi şi mi-a reproşat insolenţa: “Cum să te compari cu distinsul oaspete?!”. Şi, ce să zic, parcă-i dădeam dreptate. Dar când am des­co­perit în sală destul de multe fizionomii, cunoscute nu zic ba, oameni ai urbei, pe care nu le-am văzut niciodată la vreo lansare de carte sau vreun eveniment cultural, atunci mi-am zis că musai (vorba ardeleanului) ceva în plus pusese umărul de umpluse cupola până la refuz¹.

Măi să fie! Sigur, în căutarea explicaţiei, gândul m-a dus chiar… acolo unde trebuia, mai ales că, înainte de a pătrunde în Bibliotecă, am văzut ceva agitaţie şi mult tineret care – să fiu iertat – nu se prea înghesuie la lansările de carte. Şi am realizat că, întâmplător ori nu, “mobilizarea” paşnică avea şi alte conotaţii.

Cu toată sinceritatea spun că nu este deloc de mirare că Mircea Diaconu a scris o carte sau mai multe şi mă bucur că nu s-a lăsat, ca alţii, tentat să pună pe picioare un magazin de lenjerie intimă, un bar ori un bistro şi, în loc de undiţă, puşcă de vânătoare ori pahar (cel mai frecvent), a pus mâna pe condei. Dacă stau să mă gândesc, prin forţa împrejurărilor, vrând-nevrând, un actor intră în pielea personajelor pe care le întruchipează şi se confundă cu vieţile lor, fie şi în parte. Şi dacă este un actor de valoare, o face cu talent şi cu dăruire încât trans­mi­te şi spectatorului emoţiile care l-au încercat pe autor şi pe actor şi dă viaţă adevărată unui per­sonaj, virtual sau aievea. Într-un fel se petrec lucrurile şi cu medicul care, în decursul profesiei, trăieşte şi vieţile celor cu care intră în contact, personaje de pe scena vieţii, aflate încă într-o postură aparte, de bolnav. Şi din acest punct de vedere, al omului bolnav, şi ge­ne­ralul călit în războaie, şi măturătorul, reacţionează la fel, fiindcă undeva departe, dincolo de suferinţa actuală, conştient sau nu, se află teama de moarte.

Când am ajuns acasă, nu mică mi-a fost mirarea când am fost sunat la telefon de un foarte bun prieten, care mi-a comunicat că m-a căutat, i-am explicat că fusesem la lansarea cărţii lui Diaconu, fapt care l-a bucurat dar numai în scurt, fiindcă m-a admonestat, în termeni foarte aspri, că nu m-am înscris pe lista de susţinători ai D-sale ca europarlamentar, că de aia am ajuns unde am ajuns, că dacă noi intelectualii nu avem conştiinţă şi nu ne susţinem valorile, să nu mai avem pretenţii etc., etc.

După ce s-a potolit, i-am spus că eu, unul, m-am vindecat de politică, pentru simplul motiv că politica (cel puţin aşa cum se practică la noi), maculează tot ce vine în contact cu ea şi mai ales spiritul şi conştiinţele şi, că politicienii nu rămân oamenii de bine care au fost iniţial şi, vrând să pun punct discuţiei noastre, i-am adresat întrebarea principală :
Ai cumpărat cartea ?
Nu, a venit răspunsul.
Vezi ? Asta e diferenţa dintre tine şi mine. Eu am cumpărat-o.

Virgil RĂZEŞU

¹ Date fiind experienţele anterioare, sugerăm conducerii Bibliotecii să doteze “Cupola” cu o instalaţie de aer condiţionat şi chiar cu nişte perdele la ferestre, ca să domolească arşiţa şi lumina soarelui, chinuitoare pentru vizi­tatori.

Articolul precedentAutoritățile fac dezbateri pe tema delincvenţei juvenile
Articolul următorDeputat Ioan Munteanu: Supermarketurile, contra producătorilor agricoli români?

1 COMENTARIU

Comentariile sunt închise.