O figură luminoasă a vieţii mele de şcolar, în aceeaşi măsură a elitei învăţământului nemţean, învăţătorul Constantin Ghiba, a plecat la cele veşnice, în ziua de 8 octombrie, lăsând în urma sa lacrimi şi duioase amintiri în sufletele a mii de foşti elevi de prin şcolile pe unde a profesat nobila misiune de dascăl în peste 4 decenii de activitate. L-am cunoscut chiar din primii ani de şcoală, în satul Drehuţa al comunei Vânători-Neamţ, unde era director. Un bărbat frumos, cu multă lumină în priviri, cu o privire blândă şi un zâmbet ocrotitor, care mi-a îndulcit primele zile din viaţa mea de elev timorat de noua viaţă în care intram, o viaţă oarecum publică şi plină de obligaţii. Nu l-am auzit niciodată jignind un elev, nici măcar pe cei care făceau mari obrăznicii prin şcoală. Ii admonesta doar cu glas scăzut, dojenitor şi ferm, făcându-i să roşească în faţa celorlalţi colegi. Evident, nu toţi înţelegeau această metodă de corijare, dar cei mai mulţi dintre ei nu mai vroiau să-i întâlnească privirea lui pătrunzătoare pe care o avea când îţi reproşa ceva… Târziu, încoace, avea să aflu că el a fost cel care s-a străduit pentru construcţia şcolii noi în care aveam să învăţ din clasa a V-a, primii 4 ani din şcoala noastră elementară funcţionând la Drehuţa într-o casă particulară a unei bătrâne din sat.
„Învăţătorul Constantin Ghiba – aflăm din „Monografia comunei Vânători -Neamţ”, autor învăţătorul Neculai Florian, coleg al său – este născut la 13 mai 1932, în Răuceşti, fiind al şaselea din cei 14 copii câţi a avut Dumitru Ghiba, căsătorit cu Ana din familia Vârvara. Urmează clasele primare la Şcoala Răuceşti, unde, spunea deseori, a învăţat puţină carte. Intră în clasa I la Şcoala Normală din Piatra-Neamţ în septembrie 1945, după ce, cu un an înainte, fusese respins deoarece nu avea greutatea cerută de regulamente. A încheiat cursurile şcolii în 1952 şi a fost numit învăţător la Şcoala Agapia. La 20 martie 1954, este numit învăţător la Şcoala Drehuţa, care se înfiinţase în septembrie 1953. La 1 septembrie 1955 este numit director al Şcolii Drăgăneşti, şcoală cu internat, de unde va reveni la Şcoala Drehuţa după numai un an. Se căsătoreşte la 10 septembrie 1956 cu învăţătoarea Eugenia Urzică. A obţinut definitivarea în învăţământ în 1959, gradul al doilea, în 1974, şi gradul I, în 1977. Preocupat să lărgească orizontul cunoaşterii elevilor, a organizat numeroase tabere şi excursii în toată ţara şi multe expediţii. Între 1970-1980, a activat ca metodist al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Neamţ, calitate în care a efectuat peste 20 de inspecţii pentru obţinerea gradelor didactice de unii colegi din judeţ. Pentru întreaga activitate desfăşurată, i s-a acordat, în 1970, titlul de Învăţător fruntaş. A mai primit: în 1971, Medalia a 50-a aniversare, Diploma de onoare în 1972, Medalia Proclamarea Republicii în 1972, iar în 1974 medalia Eliberarea României. La 30 august 1973 a predat direcţiunea şcolii profesorului Constantin Oancea şi va continua să lucreze ca învăţător până în iunie 1990, când s-a pensionat. Pentru întreaga activitate desfăşurată în şcoală şi pe tărâm obştesc, Consiliul Local Vânători-Neamţ i-a acordat, în anul 2006, titlul de Cetăţean de onoare al comunei”.
Cred că nu exagerez când afirm că învăţătorul Constantin Ghiba a plecat de pe acest tărâm spre altul, mai luminos, împăcat cu toată lumea pe care a cunoscut-o fiindcă, prin firea sa, a topit prin bunătate, toate gândurile rele, reale sau inventate, ale cuiva. Trupul neînsufleţit al bunului nostru învăţător va fi înmormântat, astăzi, la Cimitirul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Vânători-Neamţ. Să-i fie ţărâna uşoară! (N. SAVA)
