1. Un călugăr era irascibil. Se supăra foarte repede, aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat lui Dumnezeu să îl scape de supărare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe unul dintre fraţi. La un moment a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu: “Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşa des?”. Dumnezeu i-a răspuns: “Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării fără materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva, ca să ai ocazia să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiile tale”. Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: “Mă supăr doar când vreau eu”. Şi aşa a scăpat călugărul de supărare.
2. La părintele Paisie Olaru venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat: “Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc”. Părintele a întrebat-o: “Şi nu te rogi?”, la care ea a grăit: “Mă rog, cum să nu mă rog”. “Şi cum te rogi?”. “Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: Doamne, curăţeşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă. Atunci când spăl rufe spun din nou: Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată. Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte”. Femeia l-a întrebat în final: “Părinte, o fi bună rugăciunea asta?”, iar părintele Paisie i-a spus asa: “Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!”.
3. Un elev s-a plâns într-o zi profesorului său că nu-L întâlneşte pe Dumnezeu. Profesorul i-a răspuns: “Dacă îţi vei spune că ai nevoie de El, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”. Elevul nu a înţeles mesajul, motiv pentru care, într-o zi, pe când se aflau în faţa unui râu, profesorul i-a cerut copilului să stea cu capul sub apă. Când acesta a ieşit, profesorul l-a întrebat de ce nu a stat mai mult. Atunci copilul i-a răspuns: “Pentru că simţeam nevoia să respir”. Profesorul i-a răspuns: “Când vei simţi nevoia după Dumnezeu, la fel de puternic precum cea pentru respiraţie, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”.
