0:00

Cristian Diaconescu – demonstraţie de credibilitate (II), ZCH NEWS - sursa ta de informații

Candidatul Partidului Mişcarea Populară la preşedinţia României, Cristian Diaconescu, este în primul rând unul dintre străluciţii diplomaţi români de carieră lansaţi după Revoluţie. Pe lângă misiunile externe şi cele din Centrala ministerului, a fost ministru al Afacerilor Externe în trei guverne, după ce a intrat în istorie ca ministru al Justiţiei, reuşind ceea ce părea imposibil: a rezolvat capitolul Justiţiei şi Afaceri interne din acquis-ul comunitar. Partea de politică de partid este ceva mai cunoscută, incluzând aici şi mandatele de senator, şi trecerea prin trei partide, în condiţiile în care mesajul personal a rămas în linii mari acelaşi.

– În următorii 5 ani, ce riscuri ar putea apărea la adresa securității României? Sigur, nu în sensul că ne-ar invada cineva?

– România nu are dușmani externi. Sunt state cu care are relații bune, foarte bune, parteneriate aprofundate sau strategice și state cu care n-a stabilit încă o agendă comună de relații constructive. Politic vreau să spun, că economic e altă discuție. Eu cred că cel mai mare risc pentru România este vulnerabilizarea internă, instabilitatea internă de orice fel, inclusiv cea legată de relațiile cu instituțiile și rolul instituțiilor românești în așa fel încât, pe o astfel de situație nedorită, să ne afectăm relațiile de parteneriat cu Statele Unite, cu membrii Uniunii Europene. În condițiile în care ținem pasul cu acești parteneri, de la prosperitate economică, nivel de investiții, educație pentru noi și copiii noștri, și securitate politico-militară, totul este garantat și bine stabilit în Tratatele constitutive. Dacă România arată nu neapărat că va dori un alt drum – pentru că, vorba americanului, n-o să întoarcem autobuzul în mijlocul șoselei -, ci faptul că a început să relativizeze anumite situații… Deci, eu văd amenințarea dinăuntru.

Dau un exemplu din alte părți. În plină criză ucraineană, aproape săptămânal, au avut loc tot felul de consultări și dialoguri mai ales în Alianța Nord-Atlantică. La un moment dat, statele din zona limitrofă – Polonia, țările baltice și România – au cerut garanții pentru nivel crescut de securitate. Aceste garanții s-au dat de către Statele Unite, de Germania, de Marea Britanie într-o oarecare măsură, dar era nevoie de-o garanție la nivelul alianței conform tratatului. Au fost două țări care au avut oarece dificultăți – au fost de fapt mai multe, dar două destul de manifeste. Îmi pare rău, dar cred că românii trebuie să știe acest lucru, cele două erau Franța și, la un moment dat, Cehia. Cehia, prin vocea prim-ministrului a spus explicit: „Suntem în acest moment împotriva desfășurării unor forțe militare suplimentare ale NATO, cu rol de descurajare, pe teritoriile unor state membre ale alianței pentru că nouă cel puțin ne amintește de 1968”. Să faci o analogie între ce s-a întâmplat în 1968 în Cehoslovacia și rolul pe care Statele Unite, alături de ceilalți parteneri, l-ar avea, este forțat și generează semne de întrebare. De genul acesta de atitudini am o oarecare temere.

– După 1990 s-a spus că Ion Rațiu e cel mai bun președinte pe care nu l-am avut. Lista s-a completat peste ani cu academicianul Nicolae Manolescu și Horia Rusu.

– Anticipez întrebarea…

– Ce faceți dacă după alegeri se va spune, uite la Cristian Diaconescu, ce păcat că n-a ajuns președinte?! N-a ieșit, dar el era omul potrivit.

– Da, între votul util și votul de simpatie, până la urmă votul util nu l-a scos pe el… Nu voi abandona. Vreau să spun, chiar dacă unii nu mă cred, că sunt deosebit de recunoscător acestui mic partid că mi-a încredințat posibilitatea, uite, să vorbesc cu dv., să vorbesc cu cetățenii.

– Rămâneți cu acest câștig cel puțin, asta e.

– Oamenii sunt mai interesați decât se crede și de chestiunile de politică externă. Asta n-am aflat-o de la televizor, am aflat-o în ultimele două săptămâni. Eram și eu poate la fel de sceptic, la fel de cinic, crezând că, da, ce mi se dă la televizor e ce așteaptă poporul. Nu e chiar așa. Sunt multe alte lucruri pe care oamenii doresc a le ști. Eu le aflu și le aflu aproape cu stupefacție. Iertați-mă, vreau să dau un exemplu de ce lecții învăț eu. Am fost la un parc industrial la Cluj, în apropiere de Turda. În parc era o fabrică de textile, o societate comercială privată total. Mi-au spus că din câteva sute de angajați care se trezesc la 5 dimineața ca să ajungă la 7 la serviciu, au 30 de femei care lucrează la +50 de grade marfă de lux pentru brand-uri de lux. Stăteau în abur, la 50 de grade, după care se întorceau acasă și încercau să fie mame, soții, fiice. Știți ce se întâmplă? În parc mai avem o firmă care produce unități de refrigerare. Acolo, tot femeile lucrează la +6 grade. Ele, în pauza de masă, fac schimb, unele să se încălzească, celelalte să se răcorească! Credeți-mă, e dincolo de orice… Când am ieșit de acolo, m-am gândit: dacă ar fi fost fata mea în situația asta? La 50 de grade, trezite la 5 dimineața, ăsta e efectiv un regim de exterminare. Nu știu câți politicieni vorbesc, fac legi în Parlament pentru acești oameni. Când afli că așa ceva există, orice demers cred că e nimerit. Eu nu vreau să mint, să spun că un președinte trebuie să fie foarte talentat în a promite țevi, străzi și locuri de muncă. De unde? Dar cred, pe de altă parte, că un președinte, în momentul care constată că sărăcia e de-o violență care afectează întreaga națiune, trebuie să facă ceva prin mijloacele pe care le are la îndemână.

– Sărăcia ca sărăcia, dar dreptatea, justiția?

– După părerea mea un președinte trebuie să folosească intensiv rolul pe care Constituția i-l dă în Consiliul Superior al Magistraturii. Eu am predat atribuțiile ministrului Consiliului în 2004, țin minte că Dan Lupașcu era președinte. Ei au devenit singura autoritate judecătorească, reprezentantă a puterii judecătorești. Păi, dacă legea și Constituția îți dau dreptul ca președinte să stai cu ei la masă, discuți temele care preocupă casta, nu te duci doar, așa, să dai bine în poză. Eu mă întreb, ca cetățean, de ce am mai multe servicii teritoriale ale DNA, în anumite județe, dar când e vorba de ăia de la vârf trimit DNA de la București? Păi, știm cu toții răspunsul.

– Și Curtea Constituțională, care a ajuns să fie putere legislativă?

– Exact! Asta mi se pare… Este o formă sui-generis de curte constituțională într-o situație care nu este adecvată. I-am văzut pe președintele Curții și pe alții spunând, pe ici, pe colo câteva lucruri. Curtea Constituțională în Franța, de exemplu, are două cauze pe an care, de regulă, se referă la drepturile omului. Ei nu rezolvă dileme politice. Ei nu adaugă, acolo, o soluție pe care, vezi Doamne, n-o acceptă sau nu-i duce capul pe politicieni. Este alt uzaj pe care noi îl dăm Curții față de o curte constituțională normală.

– Pe cine vedeți prim-ministru până la urmă?

– Pe Traian Băsescu. Am mai spus-o și nu din oportunism. O spun pentru că are o experiență care poate fi folosită exemplar. O spun cu toată sinceritatea.

– Dacă pe fondul conflictelor dintre PNL și PDL vi se face oferta de-a fi și candidatul acestei grupări politice de dreapta?

– Să pună pe masă un proiect de țară, să știm la ce ne asociem.

– Puneți-l pe-al dv, că-l aveți.

– Să accepte să pun eu pe masă un proiect de țară, nu e niciun fel de problemă. Putem discuta. Eu o să merg până la capăt, dar nu împotriva logicii, împotriva bunului simț. Repet, un proiect de țară, nu o înțelegere între diverși indivizi care încearcă să găsească niște variante de ieșire pentru propriile partide, pentru propriile grupuri. Hai să punem un proiect de țară, să vedem cu se opune eventualului proiect propus de PSD, care e transparent prin actul de guvernare, că până la urmă ăsta e. Să punem pe masă, să vedem care iese candidat unic al dreptei din camera aia de discuții. Ar fi ideal. Uitați, îl pun eu pe masă!

Interviu realizat de Viorel COSMA

„Dacă nu reușești până la urmă de-o manieră cât de cât rezonabilă să combați corupția, vei da senzația că ești un partener nefrecventabil pentru că și în partea cealaltă sunt politicieni, oameni care trebuie să dea un decont politic în fața societății. Societatea se uită la știri și constată ceea ce constată. Atunci au rezerve în a da politicienilor un mandat pentru a participa cu România la tot felul de proiecte, mai ales în proiecte din acestea care presupun să-mi trimit militarii mei să te apere pe tine”.

Articolul precedentAgentul Pardos a atacat sentinţa din dosarul permiselor vândute
Articolul următorDirectorul Timuş cu… apa la os / Situaţia lacustră a TT-ului reclamată la CJ