Aurel Giroveanu (Enghelberg) s-a născut la 24 septembrie 1916, în comuna Girov, judeţul Neamţ (d. 2 aprilie 2001, Bucureşti). Studiile muzicale le-a început în copilărie la Piatra Neamţ (1928-1933) cu Malvina Manascu (pian), şeful de muzică col. Mareş şi profesorul Alberto Cirillo (teorie-solfegiu), continuându-le la Conservatorul „Egizio Massini” din Bucureşti (1933-1936) cu Miron Constantinescu (pian) şi Renzo Della Pergolla (teorie-solfegiu). A luat lecţii particulare de contrapunct şi compoziţie cu Leon Klepper.
S-a perfecţionat la cursurile Uniunii Compozitorilor (1954-1956) cu Ion Dumitrescu, Tudor Ciortea şi Zeno Vancea. Pianist în diverse formaţii de muzică din Bucureşti (1944-1949), şef al redacţiei de muzică uşoară şi populară (1949-1950) în Societatea Română de Radiodifuziune din Bucureşti. A făcut parte din Consiliul artistic al Teatrului de Estradă din Bucureşti (1953-1956) şi Casa Centrală a Creaţiei Populare din Bucureşti (1955-1956). A scris articole în „Muzica”, „Contemporanul”, „Informaţia Bucureştiului”, „România liberă” etc.
A fost distins cu menţiuni (1965, 1970, 1971, 1974), Premiul juriului (1966) şi Premiul III la Concursul naţional de muzică uşoară de la Mamaia, cu Ordinul „Meritul cultural”, clasa III (1969) şi Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor. Creator prolific în domeniul muzicii uşoare, atent la toate evenimentele sociale care au traversat timp de o jumătate de veac mai ales tinerii şi copii, Giroveanu a reuşit să oglindească pe calea cântecului o întreagă istorie.
Dispunând de o vână melodică pe cât de inspirată, pe atât de variată, continuând în special tradiţia romanţei clasice româneşti din secolul XIX, compozitorul a dat la iveală sute de piese care s-au impus prin simplitatea discursului melodic, adeseori inspirat din melosul popular. Giroveanu a îndrăgit în mod deosebit creaţia pentru copii (de la cântecul în unison până la genul lirico-dramatic), zecile de coruri, dar mai ales comediile muzicale, feeriile şi operetele, situându-l printre compozitorii români cei mai îndrăgiţi.
Îmbinând genul uşor cu cel scenic, Giroveanu a creat o serie de reviste muzicale de succes, multe cuplete şi cântece desprinzându-se de pe podiumul teatral, spre a-şi croi o cale mai largă şi de mai lungă durată în conştiinţa publicului. Nu puţine piese purtând semnătura sa au devenit şlagăre (“Unde eşti fericirea mea”, “La hanul Ancuţei”), înscriindu-i definitiv numele printre compozitorii noştri care au vibrat la înălţimea clipelor de frământare a oamenilor obişnuiţi ce şi-au contopit sentimentele în paginile muzicale de sinceră emoţie artistică ale acestui inspirat clasic al genului.
Compozitorul are în palmares mii de compoziţii muzicale, pentru spectacole, filme, operete etc. El este autorul îndrăgitelor melodii “Am strâns toamnă după toamnă”, “Ia-mă la braţ şi spune-mi tu” dar şi a cântecelor “Brazdă nouă pe ogoare”, “Cântecul tractoristei”, “Cântecul strungului” sau “Cântec pentru seceriş şi colectări”.
