„Hora” în care au intrat asistenții medicali din România, de ani buni de zile, este una și aceeași, în mai toate unitățile medicale. Cu griji, cu nevoi, prea puțin motivați financiar și datori să vegheze la căpătâiul bolnavilor până se pun pe picioare, asistenții medicali au punctat, aproape indirect, o zi care le-a fost dedicată. Am încercat să vorbim despre semnificația Zilei Internaționale a Asistenților, chiar cu cei care ar fi trebuit s-o celebreze.
Totuși, în Spitalul Județean Neamț atmosfera de sărbătoare a fost privită cu un zâmbet amar în colțul gurii și câteva cuvinte smulse din „clasici”: „Sărbătorim prin muncă”. Nu ne-a surprins nici măcar când una din asistente, care se apropie de vârsta pensionării ne-a mărturisit că nu este în măsură să dea niciun sfat pentru tinerii debutanți care intră în această vocație. Nu poate să le dea, pentru că un om care dorește să trăiască decent într-un sistem la care trebuie să se reinventeze în fiecare zi, trebuie să suporte gândul că veniturile salariale sunt mici.
În medie, salariul pentru un asistent debutant la SJU Neamț este de aproximativ 250 de euro. În celelalte state europene? Salariile încep de la 1.500 de euro. “Industrializarea” școlilor postliceale sanitare nu a dus decât la o singură rută: străinătatea. Cei tineri pleacă, iar în urmă rămân cei constrânși de familie, de imposibilitatea de a-și găsi un loc dincolo de granițele țării sau care, pur și simplu, cred că „aici” e locul lor. Pentru cei care cred, asistenții cu experiență din cea mai mare unitate spitalicească din Neamț îi îndeamnă pe cei care au de gând să devină asistenți medicali să privescă această alegere mai degrabă ca o vocație, decât ca pe o meserie.
„Mama Marina”, așa cum este cunoscută șefa asistentelor de la Secția Pediatrie a SJ, are o experiență de 41 de ani ca asistent medical și declară că în toți acești ani s-au perindat mulți pe la Pediatrie, dar au rămas doar cei care iubesc copiii, îi înțeleg și răspund cu dragoste la nevoile lor.
„Cel care vrea să fie asistent trebuie să se gândească foarte bine pe ce secție i-ar plăcea să muncească. Apoi, mai important decât orice, dincolo de metodele profesionale de a căuta vindecarea, asistentul trebuie să vindece și cu sufletul. Nu este de-ajuns să faci injecția, să administrezi medicamentul și să fugi la următorul pacient. A fi asistent medical, este, mai întâi de toate o vocație și apoi o meserie. Dacă nu îngrijești un bolnav punându-te în situația lui, atunci înseamnă că ți-ai greșit vocația”.
Cei care sunt dependenți de existența asistenților sunt chiar doctorii. Dincolo de responsabilitatea legitimă prin care un medic stabilește diagnosticul și tratamentul, asistentul medical rămâne mâna dreaptă a doctorului.
„Pentru mine asistentul este fratele meu mai mic, tovarășul, prietenul meu. Îmi sunt atât de dragi. De aceea, de cele mai multe ori, prefer să vin în cabinetul asistenților și să stau în preajma lor, să vorbesc cu ei. Deși asistentul intră într-un con de umbră, în realitate ei sunt cei care fac 75% din treabă. Ei sunt cei care supraveghează, relaționează mai mult cu pacientul și, în unele cazuri, au dreptul de a lua decizii rapide. Un asistent este liantul dintre pacient și mediul în care acesta își caută alinarea”, a spus dr. Mihai Cuciuc, cardiolog la SJ Neamț.
Potrivit datelor furnizate de reprezentanții Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România – filiala Neamț – în județ sunt aproximativ 3.500 de asistenți medicali. (M. TEODOROF)
