La Teteul de la noi s-o strâns lume să serbeze voleiul de la Piatra, sport care o adus și satisfacții dar și motive de gâlceavă prin anumite cercuri. Și cum nu se putea altfel, amfitrionul sărbătorii a fost nimeni altul decât șăfu de la Unic, care s-o achitat cu brio de sarcina întreținerii atmosferei, mai cu seamă că o avut grijă să-l facă pe președintele cejeului (să trăiți) reprezentatnt în teritoriu al Parlamentului României. Acuma, nouă nu ne-o venit a crede că Parlamentul are așa ceva la noi, asta una, și a doua, oare cum de o fost viceprimare suspomenitul amfitrion și n-o reținut diferența dintre executiv și legislative, când e vorba de foncții? Cumătru zice că poate o cetit tratatul lui Fuscus cu separația puterilor în stat și n-o apucat să gate primu capitol. Cine știe?

 Tot la adunarea asta întreținută de șăfu de la volei, am remarcat că nu o fost pomenit deloc junele șăf de la pesedeu, care vizibil vexat de omisiune, la prima singere de lumină dinaintea unui film, cu volei de data asta, s-o ridicat și-o plecat. Acuma noi credem că s-o dus să sune mai sus spre înștiințare că la Piatra, lumea e rea, nepoliticoasă și uită să-l ridice în microfoane ca să audă lumea. Gafă sau nu, omisiunea pomenirii junelui șăf de la pesedeu, noi credem că o fost cu premeditare, ceva cam ca-n bancu cu ciobanu și SIDA: … dacă-i zic că am, îmi cere, dacă nu, zice că-s prost. Măi Ioane, am, da numa oleacă pe fund. Ei, aici s-o judecat asemănător: dacă-l pomenesc, se uită lumea chiorâș la șosete, dacă nu-l pomenesc se supără insu, așa că … să-l lăsăm în plata Domnului. Și lăsat o fost.

 După ce junele șăf de la pesedeu s-o evaporate den sală o început cârcoteala cu coatele de rigoare. Unu zicea că d-aia o plecat, că nu știa ce film o să pună la oameni și n-o vrut să asiste la vreo premieră cu surprise. Un alt nene, la două scaune de mnealui era de părere că junelui șăf nu-i place teatru, ci numai acțiunea din filme, lucru probat de altfel, zicem noi. S-o mai pomenit și despre straiele pe care e bine să le porți când ești filmat, dar în cazul din comentarii, subiectul purta numai șosete, așa că am considerat că nu merită pomenite. Acuma, noi apreciem curajul junelui de a se expune în gura lumii, pentru și noi, și mnealui știe, că dacă ești bârfit, trăiești. Ceea ce pentru carieră e important, mai cu seamă în cea cinematografică.

Articolul precedentCarte / Petre Isachi: “Despre mine şi Dalila”
Articolul următorA fost nevoie de decizia Biroului Electoral / USL, “ucis” oficial la Neamţ