* Printre lucrările sale se numără Monumentul eroilor din cimitirul Eternitatea
La începutul secolului trecut italienii veneau, în căutare de muncă, în România. Unii rămâneau aici de tot. Aşa s-a întâmplat şi cu cel despre care facem acum vorbire, sculptorul care a lăsat în Piatra Neamţ dar şi în multe alte localităţi din câteva judeţe ale Moldovei mărturii concrete ale artei sale.
Vincenzo Puschiasis, căci despre ele este vorba, s-a născut la 3 decembrie 1874 în Rigolato Friuli, Italia şi s-a stins din viaţă la 27 august 1941, Piatra Neamţ. S-a impus nu numai pe plan local, dar şi naţional, prin numărul mare de monumente şi calitatea acestora. Cursurile primare şi şcoala profesională le-a absolvit în localitatea natală. A deprins, încă din fragedă tinereţe, arta cioplitului în piatră. În Piatra Neamţ a venit în 1899, mânat de greutăţile vieţii. După multe căutări, şi-a deschis cariera de piatră, Peste Vale, la poalele Cernegurei, la Băcioaia, de lângă Văleni. Aici l-a cunoscut pe Carol Zani, maistru zidar, care a făcut parte din echipa de muncitori italieni, încă din primul deceniu al secolului al XX-lea, echipă care a constituit după Primul Război Mondial nucleul Antreprizei de construcţii din judeţul Neamţ. S-a căsătorit, în 1905, cu Tereza Barassi din Piatra Neamţ, italiancă de origine, venită şi ea împreună cu părinţii la sfârşitul secolului al XIX-lea, la nunta de atunci participând nu numai italienii din oraş, dar şi cei din Bicaz şi de pe valea Tarcăului. A avut doi copii, Anna Puschiasis (1908) şi Carol Puschiasis (1912). Nu şi-a vizitat ţara de baştină naturalizându-se definitiv în România. Ani de-a rândul, autoritatea sa morală s-a extins asupra întregii comunităţi de italieni. A trăit şi a prelucrat piatră brută adusă de la cariera Băcioaia-Văleni. Opera sa e răspândită pe aria judeţelor Neamţ, Bacău, Vaslui şi Suceava, cuprinzând monumente ale eroilor, obeliscuri, socluri pentru statui, pietre funerare, colonade ş.a. Lucrările se caracterizează prin rezistenţă, fineţe, eleganţă, îmbinare de stiluri, frumuseţe. Dintre lucrări amintim: Monumente ale eroilor: Complexul funerar din Cimitirul “Eternitatea” Piatra Neamţ (în colaborare cu Gh. Iconaru) – lucrare unică în ţară în concepţia ei, devenită în timp sanctuarul de pomenire a celor căzuţi la datorie; monumente ale eroilor din localităţile Bistricioara, Căciuleşti, Verşeşti, Roznov, Bahna, Văleni, Zăneşti; Obeliscuri: Gârcina, Oanţu, Roznov, Piatra Şoimului, Podoleni; statuia ostaşului erou din Viişoara; zidul de piatră pe care sculptorul Mihai Onofrei a executat basorelieful cu chipurile celor trei mari directori ai Liceului “Petru Rareş”: Calistrat Hogaş, Ion Negre şi Mihai Stamatin; mormintele lui Aurel Băeşu şi G.D. Lalu; piatra funerară şi mormântul lui Gh. Roset Roznovanu din Roznov. Eforturi mari a depus, din 1929, sub supravegherea lui Gh.V. Măcărescu la construirea clădirii Teatrului Naţional din Piatra Neamţ (cum se numea atunci, actualul edificiu al Teatrului Tineretului. Contribuţii ale sale se regăsesc din valea Tarcăului şi până în dealurile Vasluiului: poduri, apeducte, viaducte, ziduri de consolidare, fântâni, biserici, monumente funerare diverse, “prin îmbinarea unor stiluri arhitectonice bine diferenţiate care au marcat îndeosebi epocile regilor Ferdinand şi Carol II” .
În 1990, Editura Nona din Piatra Neamţ a publicat un album dedicat acestuia “Vincenzo Puschiasis, sculptor în piatră”, realizat de Gheorghe Munteanu şi Giovana Barass (nepoata artistului), cu mărturii şi imagini din viaţa şi activitatea artistică a acestuia, iar din 1999 artistul este declarat Cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ. Din păcate, ca şi în cazul lui Carol Zane, alt italian care a contribuit la frumuseţea oraşului, nici măcar o stradă din Piatra Neamţ nu poartă încă numele sculptorului, deşi ar fi un gest de minim respect din partea noastră.
