Un text inedit, apărut în Italia, despre marele sculptor
Dacă Piatra Neamţ are o frumuseţe aparte, iar acest lucru îl dă, în mare parte, strălucitoarele edificii construite aici cu un secol în urmă, un important merit îl are sculptorul italian Vincenzo Puschiasis, acum cetăţean de onoare post-mortem al acestui oraş. Cum în ziar au mai apărut texte cu informaţii din biografia sa, de această dată vom publica un text inedit (pentru noi), scris de arhitectul Paolo Tomasella, articol apărut în volumul “Emigranti friulani in Romania dal 1860 ad oggi”. Textul ni l-a încredinţat, tradus în româneşte, Gheorghe Munteanu, rudă apropiată a celui care a fost Vincenzo Puschiasis. Partea a doua a articolului, cu alt prilej. (N. SAVA)
“În contextul existenţiei organizate de cioplitori în piatră de origine friulană în România un rol special îl joacă Vincenzo Puschiasis (născut la Rigolato, la 02.12.1874 – decedat la 27.08.1941, la Piatra Neamţ). A pune în evidenţă figura acestui ciplitor în piatră şi sculptor de origine friulană, stabilit în Moldova, în secolul XX, nu este un lucru uşor. Prezentarea aceasta îşi propune să ilustreze cu mai multă claritate activitatea sa de cioplitor şi constructor, încercând să rectifice, pe cât posibil, inexactităţile care au apărut până azi referitor la realizările sale. Protagonist aproape uitat, a fost mai ales cioplitor şi sculptor în piatră. Prin activitatea sa, prin care a efectuat zeci de monumente în cinstea eroilor căzuţi, obeliscuri, pietre funerare, edificii şi construcţii publice sau private, el poate fi înscris printre personalităţile cele mai importante din istoria culturală recentă a oraşului Piatra Neamţ, oraş din Moldova şi centru de judeţ, în care a locuit şi în care a lucrat cu precădere.
Spre sfârşitul secolului XIX, economia judeţului Neamţ era caracterizată de un anumit dinamism economic, dat fiind faptul că solul şi subsolul acestuia cuprinde bogăţii naturale, care puteau fi exploatate şi prelucrate cu profit. Din această cauză, cum s-au petrecut lucrurile şi în alte localităţi româneşti, în acel timp au fost necesari muncitori, tehnicieni şi specialişti capabili să contribuie la creşterea productivităţii în fabricile locale noi, care să fie capabili şi experţi în construirea de poduri, şosele, edificii publice sau destinate cultului religios. De-a lungul întregii văi a Bistriţei, începând de la Broşteni şi până la Buhuşi, până în lungul bazinului Tazlău, s-au înfiinţat multe unităţi forestiere, unele dintre ele cu capital italian, pentru exploatarea industrială a vastului patrimoniu de păduri. Surse documentare amintesc că, în zona aceasta, primul val de emigranţi italieni a ajuns în jurul anilor 1870. Sosiţi în zona Piatra neamţ, aceştia s-au stabilit unde au găsit de lucru şi un loc bun să locuiască. Între anii 1899 şi 1903, epocă în care criza economică din regiunile Italiei de Nord s-a accentuat, s-au creat condiţiile pentru un număr mare de emigranţi străini şi în Moldova. În perioada amintită, numai în judeţul Neamţ s-au instalat peste 40 de familii italiene, de diverse profesiuni şi provenienţe sociale. În această perioadă are loc şi transferul lui Vincenzo Puschiasis în oraşul moldovean – el, se presupune, a ajuns în cursul anului 1899. Împreună cu Vincenzo Puschiasis au sosit la Piatra Neamţ şi alte familii italiene, printre care sunt amintite Marighetto, Frolo, Barassi, Medeot, Mazilis, Mella, Cirillo şi Eram. În cursul anului 1900, în orăşelul Bicaz a sosit maistrul-şef Carlo Zani (născut la Bazzana, la 06.11.1878 – mort la 17.12.1950, al cărui nume a fost românizat, Carol), iar în jurul anului 1925 şi în capitala de judeţ, şi a devenit în scurt timp cel mai important anterprenor de construcţii din regiune. Alţi italieni, printre care şi familia Paulon, s-au stabilit pe valea Tarcăului, în acel timp centru important pentru exploatarea lemnului. Alţii s-au stabilit în satele din apropierea Văii Bistriţei, cum ar fi Straja, Brateş, Broşteni, Branar, Borca, lucrând pe domeniile forestiere din extinsele proprietăţi ale Coroanei.
Fiul lui Giovanni Battista şi al Margaretei Candido, Vincenzo Puschiasis s-a născut la 2 decembrie 1874 la Rigolato, sat din Carnia, al cărui teritoriu apare din punct de vedere geografic asemănător cu cel de la Piatra Neamţ, încât aproape nu se poate considera emigrare. Despre adolescenţa sa ştim doar că, după terminarea şcolii elementare în satul natal, Vincenzo Puschiasis este trimis de tatăl său la o şcoală profesională locală. Meseria de cioplitor în piatră a desprins-o la locul de muncă, urmărindu-i pe pricepuţii meşteri, la rândul lor, emigranţi sezonieri. Când a ajuns la Piatra Neamţ era un destul de priceput meşter pietrar, fapt care i-a adus repede stima şi aprecierea celorlalţi muncitori italieni aflaţi deja în apropierea sau sub comanda lui Carol Zani. Împreună cu aceştia, Vincenzo Puschiasis a făcut un pact care s-a consolidat prin naşterea unei firme de construcţii, care s-a dovedit, până în anii 50, ca una dintre cele mai importante din judeţ. Deosebirea era că, în timp ce munţii Italiei (Carnia) conţineau marmoră uşor de lucrat, muntele Cozla era format din piatră dificil de prelucrat. Ca urmare a câtorva cercetări, Vincenzo Puschiasis obţine concesiunea pentru a extrage materia primă dintr-o carieră de piatră denumită “Peste Vale”, situată la poalele muntelui Cernegura, în localitatea Băcioaia, aproape de Văleni. În ciuda condiţiilor de muncă, cariera de piatră din Băcioaia-Văleni a fost bazinul cel mai important de extracţie pentru activitatea sculptorului Puschiasis. Datorită primelor economii, rezultate din activitatea extractivă, în 1902, acesta a reuşit să-şi cumpere o casă cu teren, de 1000 m.p., care se găseşte şi azi în Piatra Neamţ, B-dul Decebal, nr. 12 (fostă str. Col. Roznovanu, 54). În 1905 s-a căsătorit cu Teresa Maria Barassi care, deşi rezidentă la Piatra Neamţ, avea părinţi italieni, sosiţi în oraş în cursul secolului XIX. Din corespondenţa din Vincenzo şi sora mai mică Margareta rezultă că Vincenzo nu s-a mai întors în Italia şi a rămas pentru tot restul vieţii în România. Aşadar, Vincenzo Puschiasis şi-a ales rezidenţa stabilă în oraşul moldav, după 1968, când s-au putut relua legăturile cu rudele din Friuli şi urmaşii au făcut vizite periodice în locurile natale ale tatălui.
Activitatea lui Vincenzo Puschiasis este variată, întinzându-se nu numai în judeţul Neamţ, ci şi în judeţele Suceava, Bacău, Vaslui, cu lucrări arhitectonice, monumente memoriale, obeliscuri comemorative, socluri de statui, pietre de mormânt ale personalităţilor locale, pietre pentru numeroase edificii publice sau private. Multe din acestea, care se evidenţiază prin lucrărtura după regula artei, au încă vizibilă semnătura sculptorului originar din Carnia. Cu fiecare ocazie el a dat o notă personală lucrăturii în piatră, garantându-i calitate şi rezistenţă de maestru. Sunt opere care merită aprecierea pentru fineţea execuţiei şi la care se observă diferite caracteristici, uşor de recunoscut, ale stilurilor italiene istorice, majoritatea acestora find executate între 1910 şi 1935. Merită subliniat în mod special monumentul eroilor cţzuţi în Primul Război Mondial, executat de Vincenzo Puschiasis împreună cu Gheorghe Iconaru, în cimitirul “Eternitatea” din Piatra Neamţ. Această operă, cunoscută ca “monumentul eroilor”, a avut şi are rolul de altar memorial pentru toţi cei care s-au jertfit în cele două războaie mondiale şi se defineşte mai ales pentru unicitatatea sa, considerat astfel pentru că în toată ţara nu se mai găseşte unul asemănător. Un rând de arcade formează fondul scenografic, între care este cuprins altarul şi stelele comemorative ale celor căzuţi”.
