În toamnă vor fi alegeri la Uniunea Scriitorilor, atât în filialele din ţară, cât şi la centru, la Bucureşti. În ce măsură sunt (nu sunt) mulţumiţi scriitorii care trăiesc (sau au plecat din) Neamţ de această conducere a Uniunii Scriitorilor, am căutat să aflăm întrebând câţiva dintre ei. O parte dintre răspunsuri le-am primit şi le vom publica. Astăzi, răspunsul scriitorului Vasile Baghiu.
– Eşti mulţumit de activitatea conducerii Uniunii Scriitorilor? Ce rol ar trebui să joace aceasta în viitor, pentru a veni mai mult în sprijinul membrilor ei?
– Primul lucru de care nu sunt deloc mulțumit este că Uniunea Scriitorilor nu se îngrijește să fie plătite colaborările la multe din revistele care au pe ele sigla organizației, în special contribuțiile criticilor și ale eseiștilor, adică acelea care țin propriu-zis o revistă. Înțeleg că, în acest moment, cu pierderea sediului și alte necazuri financiare, e și mai problematică chestiunea aceasta, însă n-ar strica, pentru viitor, să se pună la punct și acest aspect pe care eu îl consider esențial. Ca să dau un exemplu, decât să cheltuiești o grămadă de bani pe o excursie cu zeci de scriitori nu știu în ce colț al lumii, mai bine ar fi, cred, să ai grijă de acești oameni care trudesc pentru ca revistele literare să existe. Poți să organizezi și excursii, bineînțeles, dar nu și dacă nu poți plăti colaboratorii revistelor. Nu este normal, omenește vorbind. În al doilea rând, nemulțumirea mea se îndreaptă spre lipsa unui sistem în care tineri scriitori valoroși să fie invitați să devină membri chiar dacă nu îndeplinesc condițiile formale (corecte, altfel, pentru restul membrilor), tineri care au însă o activitate literară vizibilă, care publică frecvent articole, cronici, eseuri. Până ajung unii dintre ei să publice două cărți și așa mai departe, îmbătrânesc, iar organizația nu poate beneficia de colaborarea lor cât sunt entuziaști și motivați. Mai mult, acești tineri invitați (studenți, de obicei) ar trebui să fie scutiți de cotizație până când ajung să obțină venituri ca salariați sau din activități private. Aceasta ar da un spor de credibilitate organizației și ar întineri-o. Dacă oferi protecție pensionarilor (lucru perfect uman și legitim!), atunci vezi ce poți face și pentru cei tineri. În fine, Uniunea Scriitorilor a avut și are proiecte interesante, dar un proiect cu adevărat util pentru toți membrii ei ar fi, cred, obținerea pentru scriitori a unor facilități de transport pe căile ferate, așa cum era în perioada interbelică, pentru că se știe că scriitorii au nevoie să se întâlnească unii cu alții, să participe la evenimente în alte orașe și să vadă, pur și simplu, locuri din țară pe care nu le-au vizitat, toate acestea în folosul inspirației și a calității literaturii lor. (N.S.)
