Nu știm cum e pentru alți contemporani, dar noi am promis să dormim mai bine nopțile astea. Gata cu campania. Luni ne-om trezi cu un prezident nou și o să vedem ce-i de făcut. Dar până atunci, vă anunțăm că în virtutea respectului opiniei celuilant, ultimile zile de campanie o avut menirea să ne anime neuronii, astfel că fiecare din noi și-o conturat o idee absolut personală față de ce s-o făcut. Deci:
Io, în calitate de cel din mijloc o să mă pronunț la întâmplare, adică primu, și doresc să le mulțumesc cu ghilimele celor ce nu au strâns afișele cu doamna Nuți, ca să-mi facă-n ciudă. Cu toate astea să știți că n-am suspinat, nu m-am îmbătat de licoarea din petu de dud dosit de cumătru, cât mai ales de cifrele aruncate pe televizoare. Sunt sătul de procente, sondajuri, cote, scoruri, medii și câte s-o mai zis … că n-am înțeles nimica. La fel cum nu am înțăles ce-o căutat cei doi pe televizoare, de parcă n-aveau alt loc să se certe ca la ușa birtului decât pe televizoru meu. Asta una. Doi. Mie îmi place comandantu, că e băiat salon și m-o învățat le televizor cu să beau uishele cu gheață și nu cu halba cum o făceam până când l-am văzut pe mnealui. Dar să știe toată lumea, dacă dă necuratu și viitoru prezident scumpește rachiul, dudele ori smochinele … stă de vorbă cu mine. Da? Atât am avut de zis.
Cumătru mi-o cedat locu, că-i place să aibe ultimu cuvânt, așadar, din străfundu opiniei mele vă spun că mie mi-o plăcut campania asta. N-o fost găleți, mici, beri de pleașcă, dar în schimb s-o măncat ceva găleți de floricele la televizor, câtă vreme s-o dat în stambă finaliștii. Drept să vă zic, mă gândesc să fac cumva să candidez și eu la următoarele alegeri, ca să văd ce poate zice lumea despre mine. Parol, dar mi-ar place să mă arate cu degetu că am nu știu câte case, meleoane de coco de întors cu lopata, să mă înfoiesc prin televizoare ca un cocoș (fără ofensă doamna Nuți, pardon!) și să fac schimb de pălmi de la trei metri cu contracandidatu. Spun asta pentru că la câte chițibușuri s-o scos pe tapet zilele astea despre cei doi, orice cronicar cu aplecare spre can-can este sugar cu acte-n regulă.
Oameni buni, eu n-o să pricep neam, de ce nu se fac alegerile astea într-un țarc mai mare, în care să se adune câțiva cu neuroni zdraveni și să-i testeze pe candidați, să vază care-i vrednic. Și să-i puie la cosit, la dat cu sapa, la condus mașina, la făcut socoteli, la cioplit lemne, la tras cu pușca, la băut pălincă, adică la toate cele câte se fac într-o gospodărie. Că dacă dai probă de gospodar și ieși primu, sigur dai egzemplu bun la popor. Așa însă, ce avem? S-o certat, s-o stuchit, s-o terfelit, s-o aruncat o grămada de bani, s-o chinuit o grămadă de lume, s-o învrăjbit lumea, că nu mai poți scoate o vorbă despre una sau alta, că îndată ești judecat, că ești al unuia sau al altuia. După mine, dacă-mi dădeau jumătate din banii cheltuiți în campanie, vă asigur că le făceam campanie până la pensie, la amândoi și îmi rămâneau și de o excursie în Madagascar la rude, în fiecare an, cu avionu la biznis clas. Deci, care mai vreți să candidați, scrieți-mi. Cine aduce client, are comision. Bun așa?
