„Mens sana in corpore sano” este o mare minciună. Într-o plimbare cu profesorul de istorie Vasile Vrânceanu prin pădurea care separă satul Poiana din comuna Răucești de satul Nemțișor din comuna Vânători, mai sus de Schitul Sfânta Cruce, nu mare ne-a fost mirarea când am observat că „membri” ai Uniunii Scriitorilor și-au lăsat autografele pe copaci. Anica și Costi, Ion sau Iftime Florian sunt doar câteva autografe lăsate de niște homo sapiens care fac umbră pământului. Din păcate, mintea sănătoasă arareori sălășluiește într-un trup sănătos. În timpul preumblării prin păduri cu profesorul Vasile Vrânceanu, nu am văzut urme de necuvântătoare, ci am văzut urme de cuvântători sănătoși. Nu vă vom „asupri” cu obișnuitele imagini ale unor defrișări ilegale, fiindcă românul sănătos nu e frate doar cu toporul și cu drujba. El e deopotrivă frate cu briceagul. Chestiunea cu „Gicu&Gica = LOVE”, scrijelită pe un arbore, în parc, e banală. Noi ne aflam însă în plin codru, care era tatuat creștinește. Și nu era un singur copac sau doi. Erau cu zecile. Zeci de copaci scrijeliți cu numele „pacienților”, luna și anul când operaseră. Cei mai mulți dintre pacienți pesemne că erau din satul Poiana sau Nemțișor. Și uite așa ne-am întâlnit cu „Ion”, „Iftime”, „Anica și Costi”, „Luminița și Villy”. Cum hectare de copaci bolnavi nu încap într-o amărâtă de pagină, întrerupem aici pomelnicul. Fie-le mintea ușoară! (C.T. STURZU)
