În vara anului 1904, mai precis pe 15 august, înaintea festivităţii de inaugurare, în şedinţa Consiliului local al oraşului Piatra Neamţ, Dimitrie Hogea, viceprimarul de atunci (ulterior, primar), a propus ca Parcul Cozla să poarte numele lui Nicu Albu, în semn de preţuire pentru munca depusă de acesta la construirea lui. Primarul Nicu Albu, a refuzat. Astfel, a rămas să se numească simplu, Parcul Cozla.
Înainte de început de secol XX, Piatra Neamţ avea o înfăţişare arhaică, cu străzi neregulate şi înguste, cu trotuare din lemn şi case construite tot din lemn – din care cauză existenţa căzilor vopsite în verde, cu apă pentru stingerea incendiilor, era obligatorie – cu acel foişor de foc, ridicat în 1853 la Turnul lui Ştefan cel Mare, care deservea pompierii, fără o grădină publică, un loc de promenadă sau de distracţii. Cum a început început istoria construirii acestui parc aflăm din volumul „Personalităţi nemţene. Nicu Albu”, apărut la Editura „Cetatea Doamnei” Piatra Neamţ, semnat de Constantin Paţilea şi Viorel Nicolau:
„În noaptea dintre 30 şi 31 mai 1897 – conform ştirilor rămase din presa locală şi centrală a vremii – în urma ploilor, solul de pe muntele Cozla a început să se surpe chiar de la vârf, alunecând încet la vale, acoperind sub el toate casele de la poalele acestuia. Viitura de noroi şi pietre a acoperit locuinţe şi cea mai mare parte a locului viran ce aparţinea Primăriei, până în apropierea străzii Ştefan cel Mare. S-a creat o situaţie de panică, în faţa căreia autorităţile locale s-au dovedit neputincioase. Dintre toţi oamenii din Piatra Neamţ, cel mai lucid s-a dovedit a fi prefectul de atunci al judeţului, Nicu Albu. Om cu vastă experienţă în amenajările legate de drumurile din munţii Neamţului, şi-a convocat specialiştii, constructori şi silvicultori, consultându-i pentru remedierea dezastrului şi prevenirea pe viitor a repetării fenomenului. S-a ajuns la concluzia că muntele Cozla trebuie împădurit în condiţii cu totul specifice, cu brazi ornamentali, plantaţi într-un anume fel, pentru a se evita formarea viiturilor”.
La întocmirea proiectului de împădurire s-a apelat la specialişti din Germania, Elveţia, Austria, Suedia, dar şi din judeţ, între ei fiind inginerii silvici Dumitru Borş, Mihai Anania, Teodor Galeriu, arhitectul I. Vidacov, inginerul constructor N. Niculescu, salariaţi ai Primăriei şi Prefecturii. Inginerii Vidacov şi Galeriu au fost trimişi la Sinaia şi Craiova, pentru a lua din experienţa celor care au construit acolo astfel de parcuri, apoi I. Vidacov a plecat la Slănic Moldova, pentru a întocmi schiţele pavilioanelor clădirilor ce urmau să servească drept modele de construcţie în viitorul parc din Piatra Neamţ. Inginerul Mihai Anania s-a ocupat de „Pepiniera şi şcoala de plantaţie din Tarcău”, iar brigadierul silvic Marin Preotu s-a deplasat la Pepiniera de stat de la Cioara (Ialomiţa), pentru a cerceta plantaţiile de brazi ornamentali şi a contracta puieţi de brazi ornamentali ce urmau să fie aduşi pentru viitorul parc. Puieţii de la Cioara şi de la Serele regale din Sinaia au fost plantaţi de lucrătorii din satele de pe Valea Muntelui, specializaţi în astfel de lucrări, între anii 1901-1903, pe parcursul a 6 anotimpuri (primăvara şi toamna), terenul de aici fiind arid şi pietros. O parte dintre brazii plantaţi pe Cozla au fost daţi chiar de Nicu Albu, luaţi din parcul casei sale.
La sfârşit, s-a trecut la construirea drumului care duce din strada Ştefan cel Mare până la vârful muntelui Cozla (care a fost distrus în mare parte de actuala administraţie locală, cu lucrările la telegondolă, şi lăsat aşa, în părăsire), cu ziduri de protecţie şi sprijinire a malurilor şi trasarea unor alei şi cărări în toate direcţiile.
Adevărată operă de artă, la terminarea sa, Parcul Cozla arăta „ca în poveste”, mai cu seamă că, pe lângă aceste amenajări, au apărut şi alte dotări edilitare, precum Pavilionul Cazinoului (ars, din păcate, în 1924, pe locul său construindu-se „Colibele Haiducilor”), terenul de tenis de câmp şi terasa Asociaţiei „Cercul Gospodinelor”, alei şi bănci, întregul ansamblu fiind completat de amenajarea, la poalele muntelui, a unui parc zoologic, începutul acestuia constituindu-l „Grota urşilor”, deasupra căreia s-a amenajat un foişor, destinat publicului şi muzicii militare. Aşadar, ideea construirii Parcului Cozla a plecat, în primul rând, de la o necesitate urgentă, oprirea surpărilor de teren de pe muntele Cozla, abia apoi din dorinţa de a înfrumuseţa zona din această parte a oraşului şi de a face din ea una de odihnă, recreere şi distracţie.
Acest lucru nu trebuie uitat de actualii şi viitorii edili ai urbei noastre.
Nicolae SAVA
