Constantin Bacalu este un pictor nemţean, născut în Roman, la 30 septembrie 1884. A făcut studii primare şi gimnaziale în oraşul natal, apoi a absolvit Academia de Arte Frumoase din Iaşi, în 1908, şi şi-a continuat studiile de specializare la Munchen. A efectuat călătorii de studii în Franța și în Belgia şi, în perioada 1922-1947, a expus constant la Salonul Oficial din Bucureşti. A avut expoziţii personale şi la Roman, Iaşi, Bacău, Cluj, Cernăuţi, Chişinău, Timişoara, Craiova, ultima fiind deschisă la Bucureşti. A lucrat peisaje şi grafică de şevalet, dar şi frescă la biserica Sf. Gheorghe din Constanța și Biserica din Scorțeni (jud. Bacău) alături de Nicolae Tonitza. Artistul plastic este pomenit în Dicţionarul artiştilor români contemporani (Editura Meridiane, Bucureşti, 1976) al lui Octavian Barbosa, tablourile sale fiind prezente cu precădere în colecţii particulare bucureştene. (N.S.)
