reclama autocenter

Un excelent volum de parodii a publicat recent scriitorul Constantin Ardeleanu, la o editură bucureşteană, sub titlul “Stihie printre stihuri consacrate”. Cunoscut, în special ca foarte bun prozator (autor al câtorva cărţi remarcabile, cea mai cunoscută fiind trilogia “Hâtrii Tazlăului”), Constantin Ardeleanu se dovedeşte un foarte bun cititor de poezie, iar talentu-i poetic dă roade substanţiale şi în acest domeniu, al parodiei. Pentru a parodia un autor trebuie să îi înţelegi nu numai stilul acestuia ci, mai ales, să pătrunzi în esenţa liricii sale, să fii pe aceeaşi lungime de undă cu el. Pe lângă toate acestea, îţi mai trebuie şi un car de umor. Autorul volumului de faţă, demn urmaş al unor parodişti celebri precum Marin Sorescu sau, mai dincoace, Lucian Perţa, are din toate cele. Parodiile sale respectă toate regulile de bază ale genului atât de bine încât un cititor atent de poezie poate ghici autorul parodiat chiar fără a i se preciza numele. Iată o mostră, o parodie după o foarte cunoscută poezie argheziană:  “De-abia veniseşi. Te-am rugat să vii – Şi gândul îmi zbura doar la prostii, / Când ai păşit pe vârfuri în odaie /  Iubirea s-a extins ca o văpaie. / Deja te dezbrăcasem din privire, / La ce n-ai simulat o-mpotrivire? / Voiam să mă refuzi, voiam şi să m-accepţi / Te-ai dezbrăcat, lasciv, sub sărutări-peceţi / Nu te gândiseşi nici o clipă la impas… / De ce-ai venit? Cum naiba de-ai rămas?” Autorul parodiază 111 autori români (cei mai mulţi dintre ei consacraţi), de la cei dintâi (Dosoftei, Miron Costin, Costache Conachi ş.a.) până la ultimii veniţi în literatura română (Octavian Mihalcea, Daniel Tudor, Dan Gîju), aşezaţi în ordinea vârstei, volumul conţinând 211 parodii, unii autori beneficiind de mai multe parodii. Cartea de faţă este, în fapt, o a doua ediţie, revăzută şi adăugită, al alteia de acum câţiva ani, “Stingher printre poeţi”, apărută la Editura “Brumar” din Timişoara. Dintre poeţii din Neamţ, sunt parodiaţi Radu Dănăilă, Nicolae Boghian, Nicolae Sava, Cezar Ţucu, Liviu Vişan, Daniel Corbu, Aurel Dumitraşcu, Adrian Alui Gheorghe. Volumul de faţă este încă o dovadă certă că autorul este un scriitor polivalent al cărui umor, de calitate, îl ajută să cânte mai mai multe instrumente, la fel de bine în toate. Cândva, într-un interviu, autorul îşi amintea de reproşul mamei sale, coana Leonora: “Eu nu ştiu, dragul mamei, de ce ţi-o plăcea ţie să râzi de oameni!?” Răspunsul ar fi acesta: îţi trebuie talent şi la râs. Iar Constantin Ardeleanu îl are de la mama lui.

Articolul precedentPărintele Ghervasie de la Pocrov a trecut la Domnul
Articolul următorMihai Hanganu: “Taina şoaptelor”