În Calendarul popular se preciza că „vara începe la Onofrei, la 12 iunie, de Cuviosul Onufrie cel Mare și începe „să se călătorească” la 27 iulie de praznicul Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon sau Pintelei Călătorul.
Medic de excepție, instruit în științele vremii, Pantelimon (275-303 d.H.) a primit îndrumare hristică de la Sfântul Ermolae (prăznuit la 26 iulie). Tradiția consemnează ca un prim miracol al Sfântului Pantelimon învierea unui copil care murise datorită unei mușcături veninoase.
De atunci, Sfântul Mucenic Pantelimon vine în ajutorul tuturor credincioșilor suferinzi care se roagă cu credință pentru a se vindeca.
Dumnezeu nu a dorit ca mucenicia Sfântului Pantelimon să fie una obișnuită: sabia cu care călăul a vrut să-i taie gâtul sfântului s-a topit. Doar după ruga Sfântului Mucenic Pantelimon, călăul a putut să-și termine misiunea, iar din trupul slujitorului de Hristos a curs lapte.
În tradiția populară se spune că de la Pantelimon „se călătorește vara”. Se spunea că atuncea iese cerbul din apă, iar apa se răcește.
Se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine.
Prin alte zone se credea că de Pintilie Călătorul se întoarce soarele înapoi. Curioșii priveau la amiază într-o strachină cu apă, în care putea fi văzut cum joacă soarele. Frunzele teiului se întorc pe dos, jelind trecerea verii, spuneau bătrânii. În această zi se mănâncă mere. Femeile care au copii morți sau rude nu mănâncă mere până în ziua aceasta, căci nici morții nu pot mânca.
În dimineața acestei zile femeile povesteau că se scutură mărul de aur din rai, iar copiii ai căror părinți au mâncat mere nu sunt lăsați să culeagă și ei.
Se ține spre a nu cădea jos din pat în timpul somnului, a nu se scula inconștient și a bate cu mâna în pereți sau a striga.
Material preluat din mesagerulneamt.ro
