De câteva zile, călduroase și cu ispite de ieșit la iarbă verde, Mânăstirea Secu percepe taxă de intrare pentru laicii care vor să-ntindă pături și picnicuri la locul cu verdeață din zona Secu. Banii solicitați sunt cât vreo două PET-uri de bere (sau un pomelnic bine primit) și sunt încasați de o firmă de pază, angajată de Mânăstire, nu în mod special pentru taxa de intrare.
Motivele care au stat la baza deciziei obștii de a încasa taxa de grătar rămân deocamdată necunoscute, întrucât starețul Vichente nu a putut fi contactat telefonic până acum, dar cu siguranță va înștiința opinia publică rațiunile sale în zilele ce urmează. Oricum, opinia publică vremelnic ajunsă în zonă pentru relaxare la grătar nu vede cu ochi buni decizia Mânăstirii, chiar dacă, în definitiv și în acte, terenul este proprietatea așezământului monahal. Obișnuiți să ajungă la Secu pentru recreere, picnic, grătar și iarbă verde, doar cu cheltuielile presupuse de masă și transport, cei din Târgu Neamț și localitățile învecinate digeră destul de greu hotărârile obștii.
”Nu e corect din partea preoților să perceapă această taxă. Nu-i destul că statul român ne bagă taxe după taxe? Acum mai vin și preoții să ne ceară bani! Mulți dintre noi nu o să mai venim acolo la iarbă verde sau la grătar” – B.I., 45 de ani, funcționar public.
”Biserica a devenit stat în stat și nu mai este mult până când o să ne pună taxe și pe șoseaua care duce la mânăstiri. Biserica Ortodoxă Română a devenit o companie cu o mare cifră de afaceri. Păcat. Asta nu mai e credință, ci afacere” – C.O., 39 de ani, administrator de societate.
Doar studenții sunt mai deschiși la astfel de noutăți și se resemnează, văzând partea plină a paharului: ”Asta e. O să plătim. Oricum, poate așa nu vor mai arunca gunoaie toți țăranii care vin la grătare și care-și lasă PET-urile și resturile de mâncare aruncate pe iarbă sau în apă. Poate așa se va mai micșora și numărul de maneliști” – V.L, 27 de ani, student.
(C.T.S.)
