Șugubățul primar-președinte Alexandru Drăgan a comis una de zile mari. Întrebat pentru „Mesagerul de Neamț” dacă sediul județean de la Piatra Neamț al noului partid va fi la PNL sau PDL, a răspuns așa: „Cred că la Tașca… ?”. Mare figură domnul care se simte mai în largul lui Bruxelles decât la București – la ce zace în el, e în stare să dea adunarea la Tașca. Felul în care a început să-și joace cărțile politice prin intermediul presei confirmă resursele și talentele proprii și personale, cum se zice. Îi enervează pe destui fiindcă se numără printre politicienii cu trecere la presă și gazetari, la fel ca Ioan Onisei (mai demult, când era în prim-plan) sau Ioan Munteanu (și în prezent). În vremea când nici frunza nu cădea fără acordul satrapilor din PDL, Drăgan era perfect frecventabil, nu i se urcase la cap. Era și este natural, popular. Generează optimism, dă încredere ca puțini alții, inclusiv când prezintă un dezastru, un eșec.
Cu toate acestea, misiunea dusă acum în cârcă va ajunge – în sfârșit! – să-l expună criticilor și comentariilor. S-a poziționat ca lider al viitoarei coaliții de dreapta, luând fără efort fața liberalilor nemțeni legitimați la PNL. Vorbește despre fuziune, conform instrucțiunilor primite, dar realizează cât de complicat e de fapt acordul de asociere pentru prezidențiale. Pe partea politică, motivele, adică incompatibilitățile, sunt cunoscute, au fost comentate, vor fi reluate. Cu banii, va fi teribil mai rău. Finanțatorii vor cere garanții serioase, iar dacă acestea vin în clar pe filiera Traian Băsescu, există riscul major ca întreg proiectul să se ducă de râpă. Pe de altă parte, până când urmașii Brătienilor s-or pronunța asupra fuziunii în termeni oficiali, statutari, având o conducere corect aleasă, mai e timp. Stau în cumpănă dacă să închidă sau nu registrele ultimului partid istoric din această parte a Europei. Identitatea pare încă apăsătoare. Altfel, banala „jertfire” a onoarei nu stârnește remușcări. Dovedind că nu joacă în același film, PDL iese în reprezentație cu ritualuri de fată mare la măritiș, deși plastia de himen a fost săvârșită în văzul lumii. E ridicol de vizibil că abia așteaptă să scape de numele sinistru și de frumoasa culoare compromisă.
Cu talent, apelând la mjloace cu aromă de metaforă, Drăgan invocă pereții viitorului partid și acoperișul casei. O construcție durabilă se ridică în liniște, musai cu autorizații. Eludând tulburările vizibile sau latente, ce se prefigurează primarul de Tașca seamănă tot mai mult cu o fuziune la rece, inspirată parcă de fuziunea nucleară la rece. Cea din urmă, în ciuda unor bănuieli și zvonuri, încă nu a fost confirmată.
Viorel COSMA
