Implanturile dentare au o probabilitate de peste două ori mai mare de a eșua la persoanele care raportează alergie la penicilină și cărora li se administrează antibiotice alternative, comparativ cu cele cărora li se administrează amoxicilină, arată un nou studiu realizat de cercetătorii de la Colegiul de Stomatologie NYU. Studiul, publicat în Clinical Implant Dentistry and Related Research, este primul care examinează impactul prescrierii altor antibiotice decât amoxicilină pentru implanturile dentare.
În acest context am discutat cu dr. Sebastian Lupu, medic dentist, fondator Passionate Clinic și Endo Learning, platformă de cursuri orientată spre endodonție, structurate pentru un singur medic sau pentru un grup restrâns, gândite și create pentru cei care doresc să-și upgradeze stilul și tehnicile de lucru; despre presupusa corelație dintre alergie la penicilina si succesul implantului dentar.
“Implanturile dentare oferă soluții sigure, pe termen lung, pentru înlocuirea dinților lipsă sau a celor deteriorați. Un implant sub formă de șurub este plasat chirurgical în osul maxilarului pentru a acționa ca rădăcină de înlocuire a dintelui și pentru a ancora dintele artificial. Osul fuzionează apoi cu implantul timp de câteva luni, integrându-l în maxilar. În timp ce implanturile dentare au succes în mare măsură, o mică proporție de implanturi eșuează atunci când osul maxilar nu integrează corect implantul. Acest lucru se poate întâmpla din mai multe motive, inclusiv infecție, fumat sau leziuni ale dintelui. Pentru a reduce șansele de infecție, adeseori se prescrie amoxicilină – un antibiotic din familia penicilinei – înainte și după operația de implant. Dacă un pacient raportează o alergie la penicilină, se pot prescrie antibiotice alternative.” – ne explica dr. Lupu.
Studii anterioare au arătat că pacienții cu alergie la penicilină se confruntă cu rate mai mari de eșec al implantului dentar, insa, aceleasi studii nu au luat in calcul ce tip de antibiotice au fost utilizate. Pentru a înțelege efectele adminsitrarii diferitelor antibiotice, cercetătorii de la Colegiul de Stomatologie de la NYU au revizuit fisele pacienților care au primit implanturi dentare, documentând ce antibiotice au fost administrate și dacă implantul lor dentar a avut succes sau a eșuat. Eșantionul a inclus 838 de pacienți – 434 care au raportat o alergie la penicilină, precum și un eșantion aleatoriu de 404 pacienți fără alergie. Toți pacienții fără alergie la penicilină au primit amoxicilină, în timp ce celor care au raportat o alergie li sa administrat antibiotice alternative: clindamicină, azitromicină, ciprofloxacină sau metronidazol.
Cercetătorii au descoperit că implanturile dentare au eșuat la 17,1% dintre pacienții care au raportat o alergie la penicilină, comparativ cu 8,4% dintre pacienții fără alergie. Pacienții care au luat anumite antibiotice, altele decât amoxicilină, au fost mult mai puțin probabil să aibă implanturi dentare de succes; rata de eșec pentru pacienții care au luat clindamicină a fost de 19,9% și a fost de 30,8% pentru azitromicină. În plus, pacienții cu o alergie la penicilină au avut mai multe șanse de a prezenta eșec mai devreme al implantului dentar (mai puțin de 6 luni) decât cei fără o alergie (mai mult de 12 luni).
Motivul pentru care implanturile dentare au eșuat la pacienții cu alergie la penicilina este necunoscut, putand fi atribuit mai multor factori, inclusiv reacții la materialul utilizat în implanturi sau lipsa de eficacitate a antibioticelor alternative.
Cu toate acestea, cercetările arată că alergiile la penicilină sunt supraraportate – 90% dintre persoanele care spun că au alergii la penicilină nu sunt cu adevărat alergice la penicilină după testare. Drept urmare, experții recomandă testarea pacienților care raportează o alergie la penicilină pentru a confirma dacă sunt cu adevărat alergici.
„Este adevarat, dacă starea alergică reală a unui pacient este determinată înainte de operația orală, este posibil să putem obține rezultate mai favorabile prin prescrierea de amoxicilină celor fără o alergie reală” – completeaza dr. Lupu, autorul unui curs endodontie Iasi în care este abordat și acest aspect al medicației post intervenții de orice tip, cat și necesitatea în sine a unei intervenții.
„Deși un număr tot mai mare de dovezi – la nivel de cercetare – demonstrează legături între afecțiunile orale și cele sistemice – la nivel de consumator nu este încă știut cât de conectate sunt tratarea afecțiunilor orale, precum ar fi succesul implanturilor dentare, cu afecțiunile sistemice, precum ar fi alergiile”, a mai completat dr. Lupu. Acest studiu subliniază importanța ca pacienții să transmită detalii de sănătate sistemice precise și actualizate către medicii stomatologi.
