* sfertul academic, presupusa legendă urbană și ferestrele prinse cu sfoară
Turnul-clopotniță din Piatra Neamț, cunoscut sub numele de „Turnul lui Ștefan” a fost deschis pentru prima dată vizitatorilor în vara acestui an. O inițiativă binevenită, care s-a lăsat așteptată destul de mult, dacă luăm în considerare faptul că, din punct de vedere logistic și material, aparent, nu se văd niște investiții foarte mari. Un aport semnificativ pe partea de exponate o reprezintă obiectele bisericești care au stat depozitate în Biserica „Sfântul Ioan Domnesc”. În rest… plexiglas, fotografii și un sistem de alarmă performant. Poate că e și îndreptățit că nu s-a intervenit foarte mult în favoarea confortului vizitatorului, reușindu-se în acest fel să se păstreze acel aer autentic ce dăinuie aici de mai bine de 500 de ani.
O vizită la Turnul-clopotniță a fost un bun prilej de a ieși din episodul unei ierni capricioase care nu te încurajează să te desparți de soba de acasă. Ajunși (pe 14 decembrie) la ora deschiderii, anunțată pe afiș (ora 9 – n.r.), am putut constata că am fost prea matinali. În acest context, ne-am îndreptat pașii spre Muzeul de Artă, din apropiere, pentru a afla dacă putem vizita turnul. O doamnă foarte amabilă ne-a invitat să zăbovim o clipă la o expoziție temporară cu picturile Iuliei Hălăucescu, deoarece colega de la turn nu ajunsese încă. După „sfertul academic” și vizita nepropusă la Muzeul de Artă intrăm în „ghețarul” din turn. La parter, ghidul nostru n-ar rezista prea mult dacă nu ar avea pe lângă el un calorifer electric, un covoraș și o cană electrică. Tot aici, la „parterul” turnului, am putut admira câteva din obiectele bisericești care aparțin bisericii „Sf. Ioan Domnesc” și un Tetraevanghelier „fals” (ni s-a explicat că este doar o replică deoarece originalul se păstrează la București) dăruit de Ștefan cel Mare bisericii.
Întrebăm dacă a fost amenajat vreun colțișor în memoria Moșului Gheorghe Lazăr, pelerinul care a locuit aici vreme de aproape 25 de ani. Ghidul nostru ne etalează doar ceea ce a scris părintele Ioanichie Bălan în Patericul Românesc, totul fiind trecut cu titlul de „legendă urbană” pentru care, cel puțin din punct de vedere expozițional, nu pare să fi existat vreo preocupare. În prima cămăruță de la etaj, ne sunt prezentate o serie de fotografii care „vorbesc” despre perioada construirii actualului Muzeu de Artă (în 1930 a fost Școala primară nr. 1 băieți), a Muzeului de Etnografie (fostă locuință a directorului școlii primare) și a Muzeului Cucuteni (care a fost sucursală a Băncii Naționale). Tot de la ghidul nostru aflăm cum a fost dărâmat pridvorul bisericii Sfântul Ioan Domnesc, unde a funcționat, de altfel, și prima școală din Piatra. Acum, a mai rămas doar o arcadă sub care tinerii își pecetluiesc sărutările în semn de noroc. Un etaj mai sus ajungem la clopotele care mai păstrează și astăzi vechi fragmente din clopotul dăruit de Ștefan cel Mare bisericii domnești. De menționat ar mai fi că în aceste zile peisajul poate fi văzut din turn, doar printre zăbrelele ferestrelor din lemn deoarece acestea au fost legate cu sfoară pentru a nu fi rupte de vânt. În concluzie, vizita la turn a fost una de bun augur care nu ne face decât să încurajăm și alte persoane să-i calce pragul pentru a descoperi o parte din viața acestui ținut încărcat de istorie.
Marian TEODOROF
