Silvia Bigiu. Un DASCĂL care a ridicat gimnastica sportivă şcolară la rang de artă şi a făcut extrem de cunoscut numele comunei Roznov (pe atunci această aşezare nu era oraş) în toată ţară, dar mai ales în acele centre cu tradiţie (Deva, Oneşti, Ploieşti) care au găzduit etapele finale ale întrecerilor de profil. Să faci o asiduă muncă de selecţie într-o zonă restrânsă (toate gimnastele erau din comună), să te pregăteşti într-o sală cu totul improprie şi să devii cu elevele tale campioană pe ţară, într-o disciplină care implică flexibilitate, forţă fizică, echilibru, graţie, rezistenţă şi alte multiple calităţi, nu-i aşa că-i aproape incredibil? Silvia Bigiu, nu se mai află printre noi. A decedat în anul 2008, în urma unei grele suferinţe. Articolul acesta se vrea un omagiu adus celei care a dat culoare şi valoare sportului roznovean, timp de aproape 4 decenii cât a profesat la liceul din localitate, instituţie şcolară care de curând poartă numele ilustrului Gheorghe Ruset Roznovanu. (A. MOISE)
Campioane şcolare pe echipe în 1973
Silvia Bigiu şi micuţele sale eleve au dat “lovitura” pentru prima dată, în iunie 1973, la Ploieşti, când au participat la faza finală a Campionatului Naţional de gimnastică a şcolilor generale, alături de alte 11 echipe. La proba de sărituri la capră, podiumul a fost eminamente roznovean. “Confirmând bunele rezultate obţinute în ultimii ani, micile gimnaste din clasele a 3-a şi a 4-a de la Liceul Roznov – Pântea Mihaela (clasa a 2-a), Popa Mariana (clasa a 4-a), Strechie Elena (clasa a 4-a), Căpăţână Elena (clasa a 5-a), Stahie Anişoara (clasa a 5-a), Catană Milica (clasa a 5-a), îndrumate de profesoara Silvia Bigiu, în urma întrecerilor cu alte 11 echipe finaliste au reuşit să intre în posesia titlului de campioane naţionale pe echipe. În clasamentul individual, pe primul loc la sărituri la capră s-a situat pioniera Stahie Anişoara cu 9,65 puncte, locul al doilea fiind ocupat de Catană Milica cu 9,45 puncte, iar locul al treilea de Strechie Elena, cu 9,35 puncte, toate provenind de la Liceul Roznov”. (prof. Matei Tătaru, şeful comisiei sport-turism a Consiliului Judeţean al Organizaţiei Pionierilor, Ceahlăul, marţi, 26 iunie 1973)
Un deceniu de muncă
Profesoara Silvia Bigiu declara că au fost necesari 10 ani de muncă titanică pentru a ajunge la o astfel de performanţă:
“- Desigur, rezultatele nu au apărut peste noapte. Primele etape de constituire a noii formaţii le-am acordat studiului. În acest sens, am făcut deplasări în municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, unde fetele mele au văzut la lucru gimnaste de prestigiu. Apoi a început o muncă anevoioasă, acasă, iar când am considerat că bagajul tehnic al fetelor le permite lansarea, am început etapa confruntărilor directe. Sigur, nu mă aşteptam la rezultate imediate, dar simţeam că pot ajunge din urmă echipe consacrate. Abia acum antrenamentele se prelungeau mult peste ora programată, voinţa de a câştiga dându-mi imboldul necesar. Primul mare succes şi-a făcut apariţia în urmă cu 4 ani, la etapa de zonă organizată la Iaşi. Echipa formată din eleve din clasele a 5-a şi a 6-a a ocupat locul al doilea cu dreptul de a participa în finală.
– După cum am aflat, a urmat iar o serie de insuccese. Din ce cauză au apărut?
– Lucram cu fete prea mari spre deosebire de alţii. De aceea am renunţat şi am început selecţia între fetiţe foarte mici. Am găsit certe talente, dar care la vârsta grădiniţei nu ştiau mare lucru. Am reuşit până la urmă să le formez. Iată doar un exemplu: Mihaela Pântea, actuala campioană a României în vârstă de numai 8 ani nu avea pe atunci decât 5 ani şi nu ştia nici săritura în ghemuit pe bârnă. Făcea elanul şi trecea pe sub bârnă dincolo! Nu m-am decepţionat şi am lucrat în mod special cu ea. Astfel, am început să le explic ce înseamnă şi în ce constă frumuseţea acestui sport. Apoi am participat împreună la campionate naţionale şi internaţionale pentru a observa mişcările unor gimnaste deja consacrate. Metoda a fost excelentă. Observam cum încercau să-şi explice că nu ar fi prea greu de realizat ceea ce au văzut. Pasiunea lâncedă de până atunci a început să se manifeste din plin. Fetele cereau ore speciale de pregătire, pentru a se antrena la bârnă sau acolo unde li se părea că nu stăpânesc cu destulă siguranţă anumite elemente. Şi aşa s-a legat între noi o prietenie trainică”.
“Îmi place să mă autodepăşesc”
“- Aşadar, o fostă gimnastă de categoria întâi, o excelentă schioare (locul 2 pe ţară, la fond) şi o bună înotătoare şi-a îndreptat întreaga activitate pregătirii acestor micuţe gimnaste?
– Îmi plac înotul, atletismul, dar văzând că pot realiza ceva deosebit în domeniul gimnasticii sportive, pasiunea cea mare a învins handbalul şi celelate ramuri sportive, cedând primul loc sportului graţiei.
– Cum explicaţi faptul că medaliatele sunt din Roznov şi nu din altă parte?
– De ce sunt de la Roznov? Pentru că mie în primul rând îmi place să mă autodepăşesc, tind mereu acolo unde cred că la un moment dat că nu voi ajunge niciodată. O altă explicaţie: insuccesele chiar dacă mă debusolează pe moment, mă ambiţionează mai apoi. Am simţit că voi câştiga în acest an. După ce am văzut echipele la încălzire mi-am dat seama că primul loc nu-mi va scăpa.
– Ţinând seama de stadiul actual al pregătirilor, credeţi că anul 1974 va consemna o nouă victorie a echipei dumneavoastră?
– Sigur că medaliile obţinute ne obligă la o mai mare exigenţă. Vom munci într-o manieră care să ne permită aducerea unui nou rând de medalii de aur în judeţul nostru”. (Leonard Rotaru, Ceahlăul, miercuri 26 decembrie 1973)
Apreciată de Bela Karoly
Într-adevăr, şi anul 1974 a fost unul încununat de un nou titlul naţional şcolar pe echipe. “Ansamblul Liceului Roznov produce surpriza, finalei, obţinând primul loc, în urma unei evolutii apreciate de specialişti ca fiind la înălţime”. (Sportul, iulie,1974). Peste 4 ani, în 1978, gimnastele din Roznov au devenit vicecampioane, la copii, iar un an mai târziu, au cucerit medaliile de aur în proba de ansamblu cu obiect, la naţionalele de la Deva (categoria 8-12 ani) precum şi Cupa CNEFS, pentru comportarea generală şi obţinerea notei celei mai mari din concurs. “La această victorie preţioasă, care aşează Roznovul alături de centre cu reale posibilităţi şi-au adus contribuţia foarte tinerele sportive: Liliana Crâşmaru, Daniela Marariu, Gabi Vasiliu, Antoanela Buruiană, Liliana Putinică, Cristina Pavelescu, ultima mezina echipei, în vârstă de numai 8 ani. Prezent la aceste întreceri, cunoscutul antrenor al Nadiei Comăneci, Bela Karoly a apreciat foarte buna selecţie a centrului de la Roznov, care poate deveni o pepinieră de valoare. Cum rezultatele, de la an la an mai bune, pe care le obţin gimnastele din Roznov tind spre o tradiţie (spre deosebire de gimnastica ritmică – ramură nerentabilă la Piatra Neamţ, pentru care se cheltuie interes, cu prea puţine satisfacţii palpabile), considerăm că truda antrenoarei trebuie consolidată, printr-un mai mare sprijin material acordat orelelor sale de pregătire”. (Ceahlăul, 30 iunie 1979). Pentru deosebita activitatea sportivă, profesoara Silvia Bigiu a fost distinsă în 1973 cu Ordinul Muncii-clasa a III-a. Toţi cei care au cunoscut-o îi poartă o nemărginită recunoştinţă.
