Se știe că în apropierea sărbătorilor lumea este cucerită de zumzetul colindelor și devine mai generoasă, a se ceti mai slobodă la pungă, spre deplina satisfacție a celor ce se încumetă să ceară. Așa că un vice de la primărie o luat calea capitalei, poate-poate o găsi ceva bani pentru a mai acoperi din găurile primăriei, găuri care reflectă cheltuielile făcute în numele urbei. Speranțele de dus s-o cam întors pe dos, ba în plus s-o mai adus și alte promisiuni în prag de sărbători, care nu credem că, au menirea să bucure pe cei din instituție.
Dată fiind starea de fapt de la primăria Pietrei, lumea se agită care să fie ocupantul biroului unu pe municipiu, pentru că nu se cade să steie ditamai perla a ținutului, fără bijutier. Așa că cei doi vice își cam fac calcule cum să primească voturile necesare pentru atribuții primărești, dar nu le iese majoritatea nici cu slujbe. Că unii ar fi pentru, dar nu le dă voie partidu, alți îs contra și-s greu de urnit, bașca o seamă așa-s de nehotărâți încât preferă să nu se bage. Acuma din ce știm nu este o țidulă oficială de clarificare a stării de fapt de acolo, așa că lumea se agită. Cumătru zice că n-ar fi lipsit de haz ca doi să se bată și al treilea să se instaleze sau pur și simplu să se întoarcă cel ales în urmă cu ceva ani. Deci … vedem.
La o instituție de cultură județeană, aerisită, spâlcuită și cu un buget limpede ca Ozana toamna, se face concurs pentru un post de derector economic, post pe care orice contabil care ar vrea ceva ușor ca să aibe grijă și de altele și l-ar dori măcar pentru vreo cinci ani. Până acuma concurența este cam cum era pe vremuri la admitere la facultate, adică cinci pe loc, dar asta nu-i nimica. Subiectele pentru concurs s-o îngrășat și-o început să deie pe afară pe traseele de notorietate mătușă – nepoată, nașă – fină, că lumea o început să se uite pieziș la moșmanda asta. Și dacă ziceam că instituția este una cu ștaif, nu se încape să i se păteze obrajii fațadei cu astfel de supoziții, astfel că, s-o luat decizia să se amâne concursu cu o lună. Că lumea mai uită, mai bea un pahar de sărbători, … ca la noi.
