0:00

Decanul de vârstă al scriitorilor nemţeni (membri ai Uniunii Scriitorilor din România), prozatorul Constantin Munteanu, a împlinit 69 de ani. Pentru majoritatea iubitorilor de literatură din judeţul Neamţ, acum patru decenii, el era singurul scriitor profesionist de la noi. A fost urmat de Cristian Livescu (în calitate de critic literar), de Emil Nicolae (poet) şi, mai recent, de gruparea poetică ce se va înscrie în marea generaţie 80, cea mai importantă generaţie de după şaizecişti, generaţia lui Nichita şi Breban. Autor de romane, piese de teatru (cele mai multe puse în scenă), de scenarii cinematografice (unele dintre ele şi interzise de cerberii cenzurii comuniste chiar după ce au fost cheltuiţi bani pentru realizarea filmelor), Constantin Munteanu şi-a căpătat un statut de scriitor profesionist, statut care şi l-a clădit carte cu carte, chiar şi după Revoluţie, când mulţi dintre colegii lui şi-au aflat alte preocupări mai pragmatice.

Născut în data de 26.10.1945, la Fedeleşeni, Strunga, Iaşi, absolvă Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti (1969) şi devine fizician la Combinatul de Fire şi Fibre Sintetice din Săvineşti, Neamţ, (1969-1989). A mai ocupat funcţiile de director al Bibliotecii Judeţene Neamţ (07.1989-01.1990), preşedinte al CPUN al Municipiului Piatra-Neamţ, 01.07.1990), consilier şef la Inspectoratului pentru Cultură al Judeţului Neamţ (07.1990-06. 1993), fizician, la S. C. Fibrex S. A. Săvineşti (1993-1999). Debutează cu parodii în „Amfiteatru”, 1969, editorial, cu romanul „Zaruri de cretă” (1976). Membru al U.S. din România (1976), membru al Uniunii Cineaştilor (1993).

Romane sale alcătuiesc o frescă a unei lumi, dintr-o perioadă a unui trecut nu prea îndepărtat din istoria noastră, mai precis, din a doua jumătate a secolului al XX-lea. În aproape patru decenii a scris şi a publicat opt romane, opt piese de teatru, douăsprezece scenarii pentru teatru radiofonic şi scenariul pentru film „Sezonul pescăruşilor”, în total, peste treizeci de titluri, la care se mai adaugă numeroase alte creaţii risipite de-a lungul anilor în diverse publicaţii. Volume: „Zaruri de creta”, 1976; „Ziua magnoliilor viscolite”, 1979 (2008); „Cursa rapidă”, 1982 (2008); „Vremea brânduşelor”, 1984; „Teona”, 1989 (2008); „Sfârşitul înserării”, 1989 (2008); „Maria, prinţesă de Place Pigalle”, 1995; „Zodia bâlciului”, 1995; „A fluierat în timpul Evangheliei”, 2003. „Lacrimile tăcerii”, 2010; Teatru radiofonic: „Trenul din zori”, 1974; „Cursa de Braşov”, 1974; „Magnolii pentru un măgar”, 1975; „Dosarul cu sânziene”, 1975; „Oameni la cumpănă de ani”, 1977; „Urgenţa”, 1981; „Vântul de februarie”; 1981; „Vina florilor”, 1983; „Vorbeşte-mi de tata”, 1984; „Prima ninsoare”, 1985; „Poeme pentru schimbul trei”, 1987; „Prietenie trădată”, 1994. Teatru: „Valea râsului”, la TT,1974; „Nimic despre Sânziene”, Teatrul Dramatic Braşov, 1982. Teatru TV: „Iubirea mea cu zurgălăi”, 1973; „Scrisori apocrife”, 1975; „Dincolo de munte”, 1976; „Vocaţie”, 1977; „Cu zâmbetul pe buze”, 1977; „Vremea sânzienelor”, 1978; „Florile amintirilor noastre”, 1983. Film: „Sezonul pescăruşilor” (regia Nicolae Opriţescu).

Scriitorul Constantin Munteanu la 69 de ani, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Informaţiile sunt preluate din Dicţionarul lui Constantin Tomşa, aflat sub tipar, care se va lansa peste două săptămâni. Întrebat de noi ce ar trebui să aştepte un scriitor român de la Uniunea Europeană şi de la Stat, autorul „Teonei” ne-a răspuns:

„Nu aşteptăm fonduri «nerambursabile» de la UE pentru Literatură, deoarece noi, scriitorii, suntem oameni liberi prin excelenţă şi nu putem promite că nu-i vom critica. Deja străinătatea ne-a invadat cu second hand-urile ei, inclusiv cu literatura ei de doi bani, că aceea de valoare a fost tradusă la noi înainte de 1989. Din România, UE a pus ochii pe totul: de la broaştele crescute în iazurile copilăriei noastre, la oţelul inox din uzinele dărâmate la sfatul lor ori la banii din profiturile bancare stoarse de la românii ce şi-au ipotecat viitorul. De ce UE nu vrea să pună ochii şi pe Literatura română?! Aşteptăm să-şi facă un program vast de traduceri masive din româneşte, să ştie cu adevărat cu cine stau la masa comună europeană, pentru că doar aşa, «cu cărţile pe masă», vom putea fi reprezentaţi în UE cu adevărat. Aşa cum ştiu că românii au bogăţii după care salivează, m-aş bucura ca cei din UE să afle că românii au şi doine, balade şi Mausoleul de la Mărăşeşti care spun despre poporul român mai mult decât Iliada lui Homer despre vechii greci; mai au românii şi un Tudor Şoimaru răzbunător în zi de sărbătoare, un Ion iubitor de pământ până la sacrificiul suprem, o Vitoria Lipan neobosită în a-şi face dreptate, «curcanii» căzuţi la Plevna, o Ecaterina Teodoroiu şi infinit de mulţi fraţi Jderi, oameni ai Măriei Sale, când Măria Sa este un vodă cu dragoste de ţară… Aştept ca viitorii diriguitori români să dea ceva bani şi pentru Literatura română, singurul «produs» care nu va putea fi niciodată importat. Aştept să se înfiinţeze edituri ale statului, cu redactori de mare probitate morală şi cu harul detectării valorilor, edituri care să promoveze literatura de calitate. Aştept să se schimbe legea cinematografiei, în sensul că un film în care statul investeşte miliarde, trebuie să pornească de la un scenariu scris de un scriitor care ştie să spună o poveste de interes pentru toţi şi care să ne reprezinte. Aştept ca TV-urile să renunţe la prostul gust cultivat de indivizi inculţi, pentru care prezenţa pe ecran a unui sân siliconat face mai mult decât un creier laureat cu Premiul Nobel. Aştept ca noi, scriitorii, să fim mult mai caustici, să fim uniţi măcar cât sunt cultivatorii de castraveţi care vor să fie luaţi în seamă”.

Să urăm prozatorului nemţean LA MULŢI ANI!

Nicolae SAVA

Articolul precedentCu pâine și sare, s-a redeschis Casa Culturii ”Ion Creangă” Târgu Neamț
Articolul următorZilele Spitalului Târgu-Neamț