Este concluzia la care s-a ajuns după o dezbatere găzduită de Parlamentul European, organizată la inițiativa europarlamentarului Cătălin Ivan, împreună cu organizațiile Repatriot și Rombel. Intitulată ”Diaspora românească în UE”, conferința a avut ca temă principală oportunitățile pe care le pot regăsi românii care vor să se întoarcă în țară, după ani de muncă peste hotare.
Au participat europarlamentarii români, ministrul Andreea Păstârnac, al Românilor de Pretutindeni, consilierul prezidențial Sanda Pralong, deputați din țară, oameni de afaceri și reprezentanții românilor din 15 țări – între care Spania, Italia, Belgia, Marea Britanie, Franța, Grecia și Germania -, care au făcut cunoscute problemele majore legate de repatriere.
La dezbatare, ca reprezentant al Federației Naționale a GAL-urilor din România, a fost prezent și Daniel Vasiliu-Macovei, care susține că ”principala problemă întâmpinată este găsirea unui loc de muncă sau, pentru cei care au spirit întreprinzător, posibilitatea deschiderii unei activități economice”.
”Oportunitatea ar putea veni și cu sprijinul unor fonduri europene, derulate prin Grupurile de Acțiune Locală, dar și prin alte programe naționale, menite să sprijine repatrierea cetățenilor români care doresc să fie aproape de familiile lor. Am prezentat întreaga rețea națională de GAL-uri, precum și câteva proiecte de succes, în încercarea de a încuraja reîntoarcerea românilor acasă, acolo unde le este locul. Trebuie să recunosc faptul că există o puternică repulsie față de clasa politică, dar și îngrijorări legate de lipsurile în infrastrucura socială, educațională, sănătate și chiar rutieră. Pot să afirm că am sesizat un conflict intern, sufletesc, pentru că facilitățile din țările dezvoltate și un plus de salarizare peste ce pot obține în țară le dau românilor plecați peste hotare confortul unor zile fără griji majore, în schimb dorul de casă și investițiile făcute în ultimii ani în țară îi mână către o reîntoarcere. Cert este că ziarele sunt pline de oferte pentru locuri de muncă, în diverse domenii, iar cei care vor să pună o pâine pe masă, în familie, o pot face, în funcție de ce pregătire au sau cât de mult le place munca. Asta dacă am exclude și confortul ajutoarelor sociale și munca la negru pe ici, pe colo”, a declarat Daniel Vasiliu-Macovei.
Concluzia a fost, deci, că românii emigrează masiv, pe fondul nemulțumirilor legate de traiul de zi cu zi, iar cei care ar vrea să se întoarcă, eventual să și investească în țară economiile făcute în străinătate, se teme de ”sistemul bolnav și lipsit de predilecție economică”. Alții, deși câștigă cam cât ar câștiga și în țară, se mulțumesc cu alte avantaje, legate de servicii superioare instituționale.
Se cuvine precizat că, din 2007 până azi, românii din străinătate au trimis în țară cam 36,47 miliarde de euro. Asta doar ce s-a reușit contabilizat la vedere. Numai anul trecut au intrat de la ei peste 3 miliarde de euro…
Iar cei 4 milioane de români de peste hotare produc cam 85 de miliarde de euro pentru bugetele țărilor în care muncesc, adică mai bine de jumătate din PIB-ul României (estimat la vreo 160 de miliarde de euri).
Istoria a demonstrat că, după Al Doilea Război Mondial, numai 10% din cei care au emigrat în alte țări din Occident s-au întors acasă. Paradoxul românesc este că, deși nu se creează noi locuri de muncă în țară – sistemul bugetar nu se pune la socoteală -, economia se susține și cu banii celor care muncesc în străinătate. Însă…
”În acest context, intervine o întrebare pertinentă: ce facem cu copiii noștri? Poate că o politică de stopare a exportului de creier, cu repatrierea celor cu experiență externă acumulată în varii domenii de activitate și cu măsuri de încurajare a creșterii demografice pot fi câteva soluții combinate, pentru a asigura un viitor copiilor noștri, într-o țară creștină, în care să vorbească limba maternă și să cânte cu mândrie, de 1 Decembrie, «Deșteaptă-te, române!»”, adaugă Daniel Vasiliu-Macovei.
Dana OSTAHIE
