După ce Rusia bolşevică a devenit, cu ajutorul puterilor occidentale, stăpân pe jumătate din ţările Europei, Stalin – atotputernicul lider comunist – a convocat la Kremlin pe toţi şefii statelor răsăritene, pentru un instructaj asupra metodelor de conducere a popoarelor.
Drept material didactic, fiecare participant trebuia să aducă o gâscă. Imediat, noii conducători au procurat câte o gâscă, au pus-o la îngrăşat şi au făcut o colivie pe măsura situaţiei lor. La data stabilită s-au adunat în sala mare a Kremlinului toţi cei invitaţi şi gâştele lor.
Cu vreun sfert de oră întârziere a apărut pe uşa care ducea la tribună şi Stalin, însoţit de o gâscă slăbănoagă, fără nici un fel de colivie şi care era tot timpul cu gâtul întins la buzunarul de unde îi dădea din când în când câte un grăunte. După ce s-au ridicat toţi în picioare şi s-au gratulat reciproc, Stalin le-a cerut să deschidă coliviile şi să dea drumul la gâşte.
Acestea, când s-au simţit libere au plecat care încotro, neluând seama de stăpânii lor. Singură gâsca lui Stalin a rămas credincioasă şi atentă la buzunarul din care i se dădea din când în când câte un grăunte. În această situaţie Stalin a tras concluzia:
“Vedeţi ce se întâmplă dacă le-aţi dat mâncare pe săturate! Nu vă mai recunosc. Gâsca mea, ţinută cu câteva grăunţe să nu moară de foame, este cea mai credincioasă fiinţă. La fel trebuie să vă purtaţi cu popoarele dacă vreţi să fie credincioase şi să nu vă creeze probleme”.
