„Eu pur şi simplu respir istoria, o simt în mine”
Într-o zi ca aceasta de august, caniculară (2 august 2006) ne-a părăsit poetul Ion Cârnu, unul dintre membrii de seamă ai Reprezentanţei Neamţ a Uniunii Scriitorilor, fiind înmormântat, cu puţină lume (speriată de căldura de afară) cu câteva zile mai târziu, la fel de toride. Născut la 19 decembrie 1947 în satul Borniş, comuna Dragomireşti, Ion Cârnu face şcoala primară în satul său natal după care se pregăteşte în meseria de operator chimist la Grupul şcolar de chimie Piatra Neamţ. Legat de satul Borniş, aici a trăit şi a creat literatură pentru copii Elena Iuraşcu, soţia unui verişor matern al lui Eminescu, astfel că o parte din documentele din arhiva acestei familii de boieri moldoveni şi interpretări ale acestora a publicat poetul Ion Cârnu în multe reviste literare din ţară, precum “Clopotul” din Botoşani, “Astra” de la Braşov, “Petrodava” din Piatra Neamţ şi în ziarele locale. A urmat şi cursurile Liceului Teoretic „Calistrat Hogaş” din Piatra Neamţ şi a lucrat ca operator chimist la Săvineşti până la desfiinţarea uzinei. Prin 1976 a dat examen la Facultatea de Istorie şi Filosofie din Iaşi, dar a abandonat repede. Iată ce ne povesteşte poetul cum au decurs lucrurile:
“Amintiri spulberate de o boare de vânt”
„La examene, ca la examene! După anunţarea subiectului, trei sferturi dintre participanţi lăsau tocul jos şi abandonau, declanşând febra primei cereri, deşi subiectul era unul absolut fascinant: Cultura în vremea lui Ştefan cel Mare. Nebunia examenelor studenţeşti din Copou era o noutate pentru mine; într-o săptămână am reuşit să-mi cunosc destul de bine colegii. Mulţi dintre ei erau interesaţi să rămână, întrucât profesau deja ca suplinitori. Nivelul general era însă unul foarte scăzut. La un pahar de bere nu mi-am putut stăpâni curiozitatea (de copiat nu cred că putea fi vorba) şi i-am întrebat direct: Cum oare de aveţi voi note mai mari decât mine, pentru că sunteţi nişte ciubote. Eu pur şi simplu respir istoria, o simt în mine. Răspunsurile au fost ferme, surprinzătoare pentru mine: Eu am dat atâta… Eu am dat atâta… Sumele nu erau mari, cam două salarii de-ale mele. Competiţia era inutilă fiind oricum un perdant. A doua zi mi-am făcut bagajele. La autogara din Iaşi cursele spre Piatra Neamţ erau suplimentate de 3-4 ori şi tot erau aglomerate. Colegii m-au căutat în toate. Le vorbeam de după geam, unde mă făcusem mic, pitindu-mă după bagaje, fără să-mi mai iau rămas-bun, convins fiind că nimerisem într-un loc neprielnic. M-am întors acasă mai bolnav, sorbindu-mi cupa de amărăciune până la fund, ca s-o iau de la capăt în oraşul în care totul era neschimbat. Era o aparenţă surâzătoare în toate, gândindu-mă că nu cu mult timp în urmă stăteam la coadă la cinematografe încă de la miezul nopţii, iar pentru un meci de fotbal sau festival la TV trebuia să merg din vreme la Clubul CFR din gară. Amintiri spulberate de o boare de vânt, dar oricând o consolare cât de mică care îţi ridică moralul şi schimbă ceva. Mai toţi treceam prin asemenea situaţii cu optimism”.
“Caragiale la Neamţ” – o importantă carte documentară
Talent înnăscut, Ion Cârnu s-a afirmat de tânăr în poezie, scrierile sale fiind găzduite de presa vremii, inclusiv de cele mai prestigioase reviste literare din ţară. A participat la activitatea cenaclurilor literare din Piatra Neamţ, în calitate de membru al acestora sau invitat de onoare. Cu prilejul concursurilor literare din ţară a obţinut, alături de colegii săi nemţeni întru poezie, prestigioase premii naţionale. Ion Cârnu a debutat în presa literară în anul 1969, în revista “Ateneu” de la Bacău, iar editorial relativ târziu, în anul 1985, prin apariţia într-un volum colectiv a grupajului de versuri „Olimpiada mugurilor”, la editura Junimea din Iaşi, grupaj bine primit de critica literară a vremii, după care a publicat încă alte volume de poezie precum „Pasăre şi delfin” – editura Congalpress Bacău, „Zbori la mine, primăvară” – editura Panteon, dar şi cărţi cu valoare documentară precum „Satul din univers” (monografie), „Caragiale în Neamţ”, „Drumuri eminesciene – itinerarii în Neamţ”, ultimele trei apariţii la editura Nona din Piatra Neamţ. Cea mai importantă carte a sa, documentară, “Caragiale la Neamţ”, pune la îndemâna cercetătorilor şi a istoricilor literari atât fapte de arhivă, inedite, cât şi interpretări originale, destul de pertinente, din viaţa şi activitatea marelui nostru dramaturg, ca revizor şcolar cu sediul la Piatra Neamţ, între 1 octombrie 1881 şi 28 februarie 1882, pe vreme când ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice era pietreanul nostru V.A. Urechia, un mare fiu al judeţului. Membru al Uniunii Numismatice din România, Ion Cârnu a fost de-a lungul întregii sale vieţi un mare colecţionar, poate cel mai important din Neamţ. Colecţiile sale de monede, manuscrie, călimări, plăci de patefon etc cuprind piese rare, de valoare documentară inestimabilă. De altfel, o parte dintre ele au fost prezentate publicului din Neamţ şi din ţară în numeroasele expoziţii la care a fost participant şi la Televiziunea Română. În prezent nu se mai ştie dacă această impresionantă colecţie mai există. Ion Cârnu şi-a dăruit viaţa poeziei şi obiectelor rare, activităţi nobile pe care le au doar oamenii aleşi. El a fost unul dintre ei.
Nicolae SAVA
