Vasile Doru Ulian s-a născut în 30 ianuarie 1944 în Frătăuţii Noi, judeţul Suceava. Copilăria şi şcoala le-a petrecut la Vaşcău şi Ştei. A absolvit Facultatea de arte plastice în Bucureşti, în 1965, fiind, până în 2001, profesor de desen în diferite şcoli din judeţ şi în Piatra Neamţ. Între anii 1990-1992 a fost secretar al Filialei Neamţ a UAP. Are în palmares peste 60 de expoziţii de grup, saloane naţionale, precum şi 18 tabere de pictură judeţene, naţionale şi internaţionale. A primit premiul pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici la Saloanele Moldovei (Bacău-Chişinău) din 1991, iar în 2005 a primit Premiul Bienalei de Artă Plastică „Lascăr Vorel“ Piatra Neamţ. Pentru creaţia sa artistul a obţinut importante premii: 1991 – Premiul pentru pictură al U.A.P. la „Saloanele Moldovei”, Bacău-Chişinău, 2005 – Premiul pentru pictură la Bienala „Lascăr Vorel”, Piatra Neamţ. Lucrări semnate Ulian se află în colecţii private din ţară şi străinătate şi în muzee de artă regionale şi naţionale. Personalitatea pictorului este menţionată în numeroase articole, cronici, cataloage şi albume de artă. Despre tablourile lui Vasile Doru Ulian criticul de artă Valentin Ciucă, scria: „Nu are complexe în fata motivului, fie că acesta este un munte monumental şi misterios sau doar câteva fructe ori legume asociate într-o sugestivă natură statică. Măreţia nu stă în motiv, ci în tratarea subiectului. Nota de mister, accentuată de grilele cu valuri succesive interpuse între ochiul privitorului şi motiv, ascunzând materialitatea propriu-zisă a lucrurilor, dovedeste o înaltă tehnică a transparenţelor şi a utilizării valorilor cromatice pe un fond de condescendenţă în faţa naturii în feluritele ei ipostaze“. Alt critic de artă, scriitorul Cristian Livescu afirma: “Realizate cu rafinament, picturile sale sunt rodul unor elaborări lente, în care expresia se încifrează, se “închide” în semnificaţie, în buna tradiţie a manierismului”.

Să-i urăm din acest colţ de pagină La mulţi ani!

Articolul precedentAzi, la Biblioteca judeţeană: Omagiu lui Caragiale
Articolul următorCtitorie a lui Petru Rareş: Agapia Veche, o mănăstire zidită de mai multe ori