0:00

Ctitorie a lui Petru Rareş: Agapia Veche, o mănăstire zidită de mai multe ori, ZCH NEWS - sursa ta de informații

O mănăstire mai puţin celebră precum cea cu acelaşi nume, din vale – Agapia pictată de Nicolae Grigorescu – este Agapia Veche. Este situată mai sus de Mănăstirea Agapia cea Nouă cu câţiva kilometri. Aici, în munţii Neamţului a întemeiat o biserică de lemn cu hramul „Schimbarea la Faţă” cuviosul Agapie, cel al cărui nume îl poartă mănăstirea, satul şi comuna, valea şi pârâul. Distrusă de o avalanşă într-o zi de Paşte, biserica lui Agapie a fost refăcută pe o altă temelie, dar şi aceasta s-a ruinat. Locul cerea o nouă zidire. La sfârşitul secolului al XV-lea s-a construit o biserică pe actualul amplasament al sihăstriei de la Agapia. Vechiul pomelnic de la Mănăstirea Agapia îi menţionează pe Petru Rareş şi pe Elena Doamna ca fiind primii ctitori voievodali aici, la Agapia Veche, urmând să reînnoiască biserica de zid Petru Şchiopul în a treia sa domnie. Secole de Liturghii au trecut peste Casa Pruncului Preamărit. Ziduri urcau şi coborau peste anii care aduceau viaţa scurtă bisericilor de la Agapia Veche, din cauza terenului. Dar Dumnezeu nu a încetat să arate lucrul Său aici, la Agapia din Deal. În 1991-1992 se ridică aici o nouă biserică din lemn. Ea se înalţă pe o temelie de beton armat, placată cu piatră, bine implantată în roca muntelui. Biserica este mult mai înaltă şi încăpătoare decât cea anterioară, e construită din bârne groase din brad, îmbrăcate în exterior cu dranită, cu pereţi ornamentaţi cu un brâu sculptat din stejar. În interior, pereţii sunt pictaţi în frescă. Catapeteasma din stejar masiv este sculptată de meşteri pricepuţi. Din vechile construcţii a mai rămas doar turnul-clopotniţă din secolul al XVII-lea, o construcţie masivă din piatră, cu o inscripţie ce datează de la Anastasia, doamna lui Duca-Vodă. Biserica se înalţă pe sufletele sfinţilor părinţi trăitori la Agapia: cuviosul Agapie Sihastrul, cuviosul Eufrosin Sihastrul, cuvioşii părinţi Evloghie, Pirmen, Mihail, Vasile şi Paisie, Sfântul Rafail şi Sfântul Partenie. Călugăria la Agapia Veche înseamnă şi multă muncă. Maicile fac ascultări grele dar ştiu să ridice şi o sarcină de bărbat. În atelierele de ţesătorie sau în cele de pictură se lucrează adevărate obiecte de artă românească. Seara, porţile Agapiei Vechi se închid. Maicile rămân să se roage în tăcere pentru că este un legământ ca după lăsatul soarelui nimeni să nu mai intre în mănăstire. Noaptea, în spatele zăvoarelor stau candele aprinse ce trimit slavă Lui Dumnezeu, iar rugăciunea devine mai puternică.

Articolul precedentPictorul Vasile Doru Ulian, la 69 de ani
Articolul următorLa invitaţia actorului Vasile Muraru: Pictorii nemţeni vor expune la Bucureşti