Sunt patru luni de când a ars Piața Centrală. Patru luni de când comercianții, cei care au mai vrut să-și continue afacerea, se plimbă cu marfa de ici colo. În parcarea mall-ului Forum Center, pe alei, pe unde au putut. Apoi, încet și foarte încet, s-au construit tarabe afară și s-a montat un cort în spatele fostei piețe. După posibilități, fiecare și-a expus marfa unde a dorit, unde a avut bani de chirie sau unde a găsit loc.
Cine are răbdare să facă un tur complet al „noii piețe”, începe de la farmacia „Catena” și ajunge până în stația de taxi, cu ocol pe la vechea intrare, unde vindeau rușii, și termină cu brânzeturile din parcarea mall-ului, în căutarea celor mai mici prețuri. Zona în care este amplasat cortul este cea mai la îndemână pentru mușterii. Așa cum într-un supermarket etichetele cu prețurile cele mai mari sunt așezate exact la nivelul privirii cumpărătorului, iar cele mici undeva pe jos, unde trebuie să le cauți, așa se întâmplă și cu tarabele din piață.
„Din decembrie închid taraba”
În cortul ce ține loc de fosta clădire a pieței, prețurile diferă destul de mult de cele din afara cortului. Dacă o gospodină a rămas în urmă cu zarzavatul și caută gogoșari, aici sub 2 lei nu găsești kilogramul. Peste, da. Poate ajunge și la 5 lei pe kg. Arătoși, frumoși, dar scumpi. Roșiile sunt 5 lei/kg, morcovii 1,5 lei, vinetele 4 lei, rădăcinoasele în jur de 3,4 lei, legăturile de verdeață se găsesc la un leu, varza- un leu pe kg. Afară, la tarabele din lemn, oferta pare mult mai variată pentru că este întinsă pe mai multe străduțe. Gogoșarii se găsesc și la 1,5 lei, dacă îi cauți bine. Vinetele sunt 3 lei, morcovii sunt la același preț în orice parte a pieței, de 1,5 lei. Roșii la 4,5 lei, dar se găsesc și la 4 lei la sfârșit de zi. Prețul la mere începe de la 1,5 lei, și în funcție de soiuri, ajunge până la 3 lei. Varza se poate găsi și la 80 de bani, după mărimi. În concluzie, prețurile diferă destul de mult în funcție de zonă. De ce? Tanti Lenuța, vânzătoare de legume la taraba ei din cort, spune că este foarte scumpă chiria „oricât de mult am cerut noi să fie mai mică, tot 900 de lei plătim pe lună. Ne mai rămâne și nouă de țigări și de-o cafea, că profit nu prea mai scoatem. Problema mare este că îmi îngheață legumele, se strică, e destul de frig noaptea. Și din octombrie, de când ne-am mutat aici, în cort, lumea nu prea mai vine. Ce se mai face vânzare e dimineața, până în ora 12, că după nu mai vine nimeni. Și nu-ți convine să plătești 900 de lei. Eu mai am de gând să stau până la sfârșitul lunii viitoare, că vin Sărbătorile și poate o să fie mai multă mișcare, dar mai mult, nu are rost. Închid taraba și încerc în altă parte”, povestește cu năduf vânzătoarea.
De cealaltă parte, la tarabele din lemn e ceva mai bine, lucru ce se reflectă și în prețurile puțin mai mici. Aici, chiria pe o zi este de 10 lei. Deci, mai convenabil, dar alte sunt supărările. Mihai vinde mere pe linia cu farmaciile. „E sezonul lor și se dau bine. Mai ales că sunt oameni care iau mai mulți saci și le facem reducere. Problema noastră vine când se lasă seara. E foarte frig afară și dacă îngheață noaptea, îngheață și marfa. În plus, nu ne asigură nimeni că tarabele nu sunt sparte noaptea. Sunt niște paznici, am văzut pe aici, dar se poate întâmpla orice. Și după incendiu, să ne pierdem iar marfa, ne-ar veni și mai greu să o luăm de la capăt. Nu cred că mai stau mult pe aici, poate o să-mi deschid un magazin mic de cartier, în scara blocului. Cred că ar ieși profit mai mare”, este de părere comerciantul.
„Plimbarea mea de dimineață o fac printre prețuri”
O bătrânică, în căutarea unor verdețuri, se învârte de trei ore prin piață. Este tanti Victoria, cunoscută printre vânzători. Vine în fiecare zi, dimineața. „Caut să mai iau ceva pentru o ciorbă. Dar eu vin zilnic. Plimbarea mea de dimineață o fac printre prețuri. Tot timpul le caut pe cele mai mici. Dar pensia mică nu-mi permite să cumpăr mereu ce aș vrea. De aceea sunt foarte atentă de unde iau, studiez bine piața. Știu că în spate, la cei care au marfa întinsă pe jos, prețurile sunt cele mai mici. Dar îmi place să mă uit peste tot. Tare bine mai era cu piața veche, într-un loc le aveai pe toate. Acum eu, cu durerile mele de picioare, cum să ajung peste tot?”, spune tanti Victoria cu supărare. (Ceahlăul®)
