La 26 mai 1896 se năştea la Fălticeni unul din cei mai importanţi artişti plastici români care au trăit la Piatra Neamţ, Aurel Băeşu. Vede lumina zilei într-o familie modestă din Fălticeni şi rămâne orfan de mamă la o vârstă fragedă. Urmează studiile gimnaziale şi liceale la Fălticeni, apoi Şcoala de Belle Arte din Iaşi. Student fiind, în 1915 este distins de către Academia Română cu Premiul I pentru desen. Mobilizat fiind, în 1917, participă ca ofiţer la luptele de la Cireşoaia şi Oituz din primul război mondial. Spirit cercetător, simţind nevoia unei culturi artistice mai cuprinzătoare, cu sprijinul lui G.T. Kirileanu şi D. Lalu, pleacă la Roma pentru a-şi continua studiile la Institutul de Belle Arte, timp de doi ani. În această perioadă se îmbolnăveşte de tuberculoză şi este internat la un sanatoriu din Varesse. Revine în ţară şi îşi cumpără o căsuţă la Piatra Neamţ, pe lângă Parcul Cozla şi se stabileşte definitiv aici. În 1926 mai întreprinde călătorii în Franţa, Slovenia, Ungaria. Moare mult prea devreme, la 24 august 1928, la 32 de ani, la Piatra Neamţ. Este înmormântat în cimitirul de la Borzoghean, monumentul funerar de la mormântul său fiind profanat astă iarnă de nişte amatori de fier vechi.
Chiar dacă a pictat în jur de doar 12 ani, artistul este văzut astăzi drept o bornă a artelor moldovenești, și nu numai, fiind apreciat încă din epocă cu ocazia apariției artei sale pe simeze. De la pictura tributară esteticii lui Nicolae Grigorescu, Băeșu ajungea la sfârșitul deceniului 3 un vârf al impresionismului, diferențiindu-se și prin aura romantică, dar relevantă.
Picturile sale, cu colorismul lor impresionist, au tematică rustică, fiind marcate şi de sentimentalismul semănătorist. A fost preocupat de scene săteşti şi de periferia târgurilor moldave, cu năzuinţa de a surprinde specificul omenesc. Profesorul dr. N. Leon, în cartea sa de amintiri “Note şi Amintiri”, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1933, reproduce o scrisoare a artistului, trimisă lui din Italia, şi îşi aminteşte clipele petrecute cu Aurel Băeşu, pictorul fiind în biroul său în calitate de pacient: “Stimate D-le Doctor, o mare rugăminte. De când sunt bolnav am trecut când în scepticism, când în pesimism, iarăşi la scepticism şi apoi la desnădejde. Sunt f. f. plictisit. Se poate să fie bine, se poate să fie şi rău. În caz de se întâmplă să mor, vă rog ca banii mei, cei 14.000 de lei (paisprezece mii lei) să-i treceţi şcoalei de Belle Arte Iaşi (sublinierile sunt făcute de Băeşu), pentru a servi ca ajutor unor elevi săraci cu al căror talent ne vom putea făli. Comisia să fie formată din D-nul Gh. Popovici, O. Băncilă şi D-stră dr. Leon, sau cum veţi crede. Să se ajute aceste elemente care vor arăta inteligenţă artistică, talent şi multă dragoste de artă. Asta este. Vă salut cu respect, mulţumindu-vă pentru atenţia faţă de mine. A. Băeşu”.
