Născut de ziua prăznuirii Cuvioasei Parascheva, pe 14 octombrie 1870 în Humuleştii lui Creangă, Dimitrie (după numele de botez) a avut parte de o viaţă plină de evlavie creştină, datorită mamei sale. Aceasta s-a şi călugărit mai târziu, la Mănăstirea Văratec, unde şi-a petrecut cea mai mare parte din copilărie şi fiul ei. Micul Dimitrie cânta Apostolul în biserică, remarcându-se prin frumuseţea vocii sale de înger. Acest lucru l-a impresionat pe mitropolitul Calinic Miclescu, încât a îndatorat-o pe mama talentatului copil să i-l trimită la Bucureşti, pentru a-l da să urmeze cursurile Seminarului “Nifon”, ceea ce s-a şi petrecut în 1882. În tot acest timp, mitropolitul a intuit valoarea acestui tânăr, îngrijindu-se în mod special de el; în toţi anii de şcoală, până la absolvire, în 1889, Dimitrie a fost premiant.
Fiindcă era calm şi supus, dar mai ales dedicat studiului muzicii, mitropolitul Iosif Gheorghian l-a remarcat, considerându-l de viitor, pentru Biserică. În 1889, pe când avea 19 ani, l-a tuns monah cu numele de Evghenie şi l-a hirotonit ierodiacon, pe seama catedralei mitropolitane din Bucureşti. La vârsta de 24 de ani, mitropolitul Ghenadie Petrescu i-a acordat distincţia de arhidiacon şi l-a numit predicator al Mitropoliei.
În 1898, arhidiaconul Evghenie a absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti. El era un apropiat colaborator al unui alt psalt de renume, arhiereul Nifon Niculescu, pe care l-a însoţit, ca diacon, peste tot, în slujirea sa. Fiind un bun cunoscător al notaţiei muzicale psaltice şi având şi darul cuvântului, ca predicator, Evghenie a fost hirotonit ieromonah în 1900, iar în scurt timp, înălţat la rangul de arhimandrit. Activitatea pastoral-misionară deosebit de fructuoasă a arhimandritului Evghenie a determinat Sfântul Sinod să-l aleagă, în 1910, ca arhiereu-vicar, cu titlul “Piteşteanul”, pentru Episcopia Argeşului. În această eparhie era titular episcopul cărturar Gherasim Timuş (†1911).
Slujirea arhiereului Evghenie a fost la fel de bogată, ca şi înainte, plină de râvnă pentru sfântul altar, sprijinind din plin pe toţi nevoiaşii. A oficiat, o vreme, slujbele şi la Biserica “Domniţa Bălaşa” din Capitală. Timp de mai mulţi ani, a fost locţiitor de episcop în mai multe eparhii. Anul 1930 a constituit o mare durere pentru arhiereul protopsalt, deoarece, în urma unor situaţii defavorabile, a fost nevoit să se retragă la Mănăstirea Turnu, vatră monahală tăinuită sub munte, pe malul stâng al Oltului. Îmbolnăvindu-se şi simţindu-şi aproape plecarea la cer, s-a înapoiat grabnic la reşedinţa sa din Curtea de Argeş, unde a şi închis ochii, pe 23 martie 1931, la vârsta de 61 de ani. A fost îngropat la Mănăstirea Turnu, lângă ctitorul acesteia, episcopul Gherasim Timuş, căruia îi fusese vremelnic vicar.
Părintele Gala Galaction, care primise diaconia prin arhiereul Evghenie, îl invoca, la moartea acestuia, astfel: “A adormit arhiereul Evghenie Humulescu Piteşteanu. Podoaba de altădată a sfintei Mitropolii, mândria şi nădejdea mitropoliţilor… înzestrat cu inimă darnică, lipsită de orice avariţie, cu admiraţie pentru măreţul nostru trecut pravoslavnic şi împărătesc, cu evlavie către Biserica străbună”.
