O seamă de domni de la liberali se agită, alți, dimpotrivă, adică foncționează la regim de avarie ca să nu-i zicem lene. Prima categorie îl include pe dom senator, care umblă pe la cei rămași în partid să semneze schimbarea șăfului de filială, care face parte din a doua categorie, cu mențiunea că s-o simțit la suspomenitu și o durere în teniși ceva de speriat, că rar dă pe la sediu. Acuma din ce știm noi, dom senator de la noi este animat până la eșarfă de partidul tăricean, numai că nu poate face mare lucru până ce nu ia șăfia de la actualul sau cum ar zice unu, să aibe ceva la mână.
Am auzit una frumoasă tare, cu un nene de la o instituție, care scoate bolile și belele la comandă funcție de moment sau intensitatea controalelor care bântuie. De paregzamplu, daca pică un control la celălant municipiu și nu poate fi contracarat, imediat i se umflă gâlcile de la genunchi, preventiv. Dacă treaba se îngroașă, adică rezultatele ajunge la cine nu trebe, gâlcile se mută la șira spinării, deci concediu medical, deci telefoane. Acuma e desuet să zicem, că tratamentul lui musiu are durată variabilă, funcție de consistența negocierilor și nivelul acestora. Deci …
Admirabilă găselnița unei june reporterițe de la un teveu mașcat den capitală, care s-o gândit să ieie oarece interviuri la precupețele ce vinde în piață la noi, sau în ce-o mai rămas din ea. Și cum n-o apărut televizoarele care să ne deie și miros, firoscoasa noastră colegă o luat o cutie cu servețele pe care le oferea celor din fața obiectivului ca să-și pună la nări, semn că duhoarea omoară și țânțarii, și olfacția, și neuronii. Așadar un element minor care o făcut o știre cu precupețe să fie credibilă integral: La Piatra miroase de trăsnește.
