0:00

Pe când, în Piatra Neamţ, un cinema „Geo Barton”?, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Acum 101 ani se năştea la Piatra Neamţ unul din cei mai mari actori pe care i-a avut cinematografia românească, Geo Barton (23 martie 1912, Piatra Neamţ – 10 iunie 1982, Bucureşti).

A absolvit în 1941 Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti şi de la început a fost distribuit în roluri de june-prim în comedii şi operete. Cu o figură foarte expresivă, cu trăsături dure – avea în chipul său ceva din marele George Vraca – a avut un deosebit succes de public în teatru dar mai ales în cinematografie. A participat la numeroase turnee în ţară, a jucat la Teatrul Constantin Nottara din Satu Mare în „Păianjenul” de A. DE Herz, la Teatrul Giuleşti şi Municipal (Bulandra), stabilindu-se apoi la Teatrul Naţional. Printre rolurile interpretate se numără Vronski din „Anna Karenina” de Tolstoi, Grigore Marza din „Întâlnire cu îngerul” de Sidonia Drăguşanu, Profesorul din „Un fluture pe lampă” de Paul Everac, Fred din „Maşina de scris” de Jean Cocteau, Georges din „Părinţi teribili” de Jean Cocteau, Moşierul Butu din „Marele soldat” de Dan Tărchilă, Nichita din „Omul cu mârţoaga” de George Ciprian, Ministrul din „Asasinul filantrop” de Jean Vercors Bruller etc. A debutat pe marele ecran în 1949 cu filmul „Răsună valea” – unul din primele filme româneşti, şi, peste un an, avea sa joace în „Moara cu noroc”, în rolul lui Lică Sămădăul, un rol pe care l-a interpretat magistral şi care l-a şi consacrat în cinematografie. Cine a văzut filmul regizorului Victor Iliu, nu cred că poate uita dansul pe care l-a jucat Lică Sămădăul cu Ana (Ioana Bulcă), soţia lui Ghiţă cârciumarul (Constantin Codrescu), un dans la fel de impresionant (şi cu trimitere spre drama care a trebuit să urmeze) precum cel din „Zorba Grecul” (cu semnificaţii la fel de emoţionante, dar în alt plan şi în alt registru muzical)  de peste câteva decenii. A jucat apoi în peste 30 de filme, alături de nume mari ale cinematografiei româneşti precum Mircea Diaconu (în “Secvenţe” – 1982), Florin Piersic (în “Fraţii Jderi” – 1974), Amza Pelea (în “Dacii” – 1966) sau Radu Beligan. A avut o singura fiică, Anita, născută în 1967, la bătrâneţe, care, se pare, a plecat, după moartea părinţilor, peste hotare.

Singurul cinematograf care mai există în Piatra Neamţ, Panoramic Dacia, ar trebui să-i poarte numele.

Articolul precedentReviste: O peniţă rătăcită în APOSTOLUL – 2/2013
Articolul următorDupă ce-a obţinut calificativul maxim la evaluare, directorul Bibliotecii Judeţene a demisionat

1 COMENTARIU

  1. Stimate Domnule Sava,
    Vă mulțumesc pentru cuvintele atât de frumoase și cu suflet cu care ați scris aceste rânduri și pentru inițiativa ca cinematograful din Piatra- Neamț să poarte numele tatălui meu. E o propunere foarte frumoasă și care ar reprezenta nu numai un tribut pentru devoțiunea cu care tatăl meu a slujit și iubit scena și ecranul românesc, dar și o „reântoarcere” în orașul său natal, Piatra- Neamț, unde a fost numit cetățean de onoare în ziua inaugurării hotelului Ceahlău, în anul 1966. Întodeauna spunea cu mândrie și recunoștință: „Sunt Pietrean!”. Vă rămân la dispoziție pentru o posibilă colaborare în realizarea acestui frumos proiect. Vă urez toate cele bune, Anita Barton.

Comentariile sunt închise.