Inaugurarea bustului Poetului Național, la Piatra Neamț, în ajunul zilei sale de naștere și a Zilei Culturii Naționale, va marca fără doar și poate supraviețuirea prin cultură pe aceste meleaguri zdrobite de o cruntă sărăcie materială. Opera artistului local Lucian Tudorache este arătată lumii, începând de ieri, pe spațiul verde din fața Biobliotecii județene „G. T. Kirileanu”, după circa opt ani de zile în care acest proiect a fost mereu amânat. Meritele reținute în dreptul Asociației Culturale „CONTA” (ca promotor al proiectului) și al tripletei Consiliu județean – Consiliu municipal – RIFIL (ca finanțatori) sunt incontestabile, lăudabile, dar și greu de urmat în viitorul apropiat.

Manifestarea în sine a fost una de elită, amintindu-ne de vremurile bune de odinioară ale urbei. Într-o primă parte, desfășurată la sediul bibliotecii, în prezența unui public numeros și a unui veritabil desant de reprezentanți ai presei, Mihai Eminescu a fost omagiat de invitații de seamă: academicianul Nicolae Manolescu (președintele Uniunii Scriitorilor din România și ambasador al țării noastre la UNESCO), academicianul Valeriu D. Cotea (veritabil patriarh al enologiei moderne) și Cassian Maria Spiridon (președintele Filialei Iași a USR). Alături de ei, sculptorul Lucian Tudorache, scriitorul Lucian Vasiliu de la Bacău (membru în conducerea USR), președintele Culiță Tărâță și, într-un târziu, primarul Gheorghe Ștefan. Cu discreție și modestie inconfundabile, au fost asistați din rândurile publicului de Valerica Pojoga și Luigi Bodo, ca reprezentanți ai companiei RIFIL.

tarata manolescu aluighe

 Academicianul Manolescu, plin de tinerețe, verb și sevă în cuvinte, a fost perfect natural în rolul de scriitor și intelectual român, punctând de la bun început: „Se pare că n-avem încontro, în materie de cultură trebuie să facem niscai festivități pentru că, altfel, oricum nu ne bagă nimeni în seamă. Dacă nu era acuma ocazia asta festivă, dumneavoastră (presa prezentă – n.a.) erați probabil prin alte părți, interesați de tot felul de alte nenorociri mai mari sau mai mici. Cultura este nenorocirea cea mai mare și cea mai puțin băgată în seamă”. Dincolo de esența momentului festiv, ar fi preferat să ne adunăm undeva să citim din Eminescu, să vedem dacă ne mai place. Nu de alta, dar o anchetă din urmă cu vreo 20 de ani semnala că Eminescu nu prea mai place tinerei generații ceea ce poate fi de înțeles din moment ce s-au văzut lucruri și mai rele. Sunt scriitori, gen Shakespeare, care au așteptat sute de ani să fie băgați în seamă. În continuare, Nicolae Manolescu a pledat pentru logica adunării prin cultură: „Dintre foarte multele activități umane, sociale, care se întâmplă și la noi, și în lume – vorbim aicea și de politică, vorbim de tot ce ține de activitatea omului – singura care adună la un loc, care nu desparte, este cultura. Toate celelalte au câte o costiță de drac care intră în joc când ți-e lumea mai dragă și deodată te trezești că nu ne mai înțelegem între noi. În cultură ne înțelegem și ne adunăm, nu ne despărțim. Spun cultură în general, nu mă refer numai la literatură, la poezie, la Eminescu. Teatrul adună, cinematograful adună. Expozițiile, concertele – toate adună. Cultura are această capacitate pe care nu o au multe activități umane”. Mai mult decât atât, „cultura este nediscriminatorie și fără frontiere. Cultura este unul dintre lucrurile de export absolut garantate. Nu știu ce mai putem exporta. Probabil mai sunt lucruri, dar cultura este garantată la export. (…) Cultura rămâne un bun de export prin care putem ieși în lume, să se uite la noi altfel și să nu ne mai judece după toți derbedeii care pleacă, profită de deschiderea frontierelor și de liberalizarea pieței muncii ca să cerșească, să fure, să spargă bancomatele și așa mai departe”.

În aceste condiții, Nicolae Manolescu nu a ezitat să salute Piatra Neamț ca pe un loc unde, din fericire, culturii i se acordă atenție. Inspirat de prezența masivă a presei, inclusiv pe partea scrisă, cum n-a văzut de nu mai ține minte când, a promis că odată întors la București îl va căuta pe fostul său vicepreședinte de la PAC, Stelian Tănase, noul președinte al TVR, să-i sugereze producerea unei emisiuni de cultură scrisă la televiziunea publică pentru că, la ora actuală, nu există niciuna. N-ar fi mare lucru să încapă și una pentru scriitori pe lângă cele ale vânătorilor, pescarilor, automobiliștilor, fără a mai vorbi de politicieni. Nu în ultimul rând, a salutat ideea poetului Adrian Alui Gheorghe de-a realiza, la Piatra Neamț, un maraton de poezie găzduit de Teatrul Tineretului.

În note pe deplin acordate cu ale fostului candidat la președinția României, în 1996, au fost și intervențiile celorlalți vorbitori. A emoționat cu totul academicianul Valeriu D. Cotea, născut în 1926, care a spus: „Pentru a învăța să vorbești îți trebuie 2-3 ani, dar ca să taci nu-ți ajunge toată viața”.

Partea a doua a manifestării a însemnat inaugurarea primului bust din Piatra Neamț al lui Mihai Eminescu, cu tradiționala sfințire oficiată de un sobor de alese fețe bisericești. Dezvelirea propriu-zisă a fost efectuată de președintele Tărâță și academicianul Manolescu. Au urmat alocuțiunile oficialilor și un program artistic susținut de elevi ai Liceului de Artă „Victor Brauner”. Rămân așteptarea și speranțele pentru bustul lui I. L. Caragiale. Dacă încape și G. T. Kirileanu al nostru e chiar minunat.

 Viorel COSMA

Articolul precedentAvem o piață, mama ei!
Articolul următorCe se’ntâmplă: nesupravegherea cânilor

2 COMENTARII

  1. Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi… orice-ai spune,
    Peste toate o lopată de ţărână se depune.
    Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
    Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri…
    Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
    Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…
    Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
    Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
    Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
    Ba să vezi… posteritatea este încă şi mai dreaptă.

    Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
    Ei vor aplauda desigur biografia subţire
    Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
    C-ai fost om cum sunt şi dânşii… Măgulit e fiecare
    Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
    Şi le umflă orişicine în savante adunări
    Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
    C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
    Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
    Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege…
    Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
    Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale –
    Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina
    Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
    Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
    Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
    Toate micile mizerii unui suflet chinuit
    Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit!

Comments are closed.