Zilele trecute, la editura Matrix Rom din Bucureşti a apărut o nouă carte de cercetare matematică semnată de concitadinul nostru, universitarul Vasile Postolică. L-am rugat pe autor să ne dea câteva relaţii despre conţinutul cărţii pe care a lansat-o pe piaţă cu câteva zile în urmă.
Am scris această carte reflectând asupra modalităţilor cuvenite de a ne exprima, prin exemple de componente matematice cognitive esenţiale, privind posibilităţile de învăţare, asimilare, relaţionare, deci cunoaştere. Lacunele constatate la cursurile care solicitau informaţiile ce alcătuiesc conţinutul cărţii m-au determinat să le reconsider într-o manieră originală, spre a fi folosite de toţi cei interesaţi, indiferent de programe şi manuale. Astfel, relaţiile dintre abstract şi concret sunt absolut nefuncţionale fără însusirea noţiunii esenţiale de număr real, cel puţin pentru că atât a reuşit omenirea să cunoască şi să folosească în existenţa sa naturală, istorică şi, implicit, actuală. Teoria numerelor “s-a oprit” la mulţimea numerelor reale pentru că civilizaţiei umane nu i-au “trebuit” alte numere, cel puţin până acum. Orice altă extindere, inclusiv mulţimea numerelor complexe, a fost introdusă artificial, cu rezultate şi, mai ales, implicaţii nu atât de semnificative precum cele induse de numărul real la care apelează în permanenţă. (…) Astăzi, matematica apare nu numai ca o disciplină academică susţinătoare a culturii umane, dar se afirmă şi ca limbaj universal al tuturor ştiinţelor, cu proiecţii definitorii şi decisive ale studiilor aferente în civilizaţie. Ca limbaj universal, matematica descrie natura urmând ştiinţele naturii, societatea umană folosind ştiinţele sociale, iar educaţia prin matematică reprezintă un fundament cognitiv indispensabil, oferind tuturor, argumente pentru învăţarea descrierilor matematice, comunicare, logică, abstractizare, integrare, etc. (…) Astfel, cunoaşterea umană solicită literatura matematică împreună cu contribuţiile dascălilor din alte domenii, printr-o gândire sistematică şi studii creative. Geometria Euclidiană a marcat entuziasmul copilăriei şi chiar al tinereţii multor oameni, nu neapărat cu contribuţii în ştiinţa abstractă. În acest context, sensul fundamentelor matematicii constă cel puţin în dobândirea unor abilităţi de raţionament şi calcul implementate genetic privind mulţimile, asimilarea proprietăţilor figurilor geometrice elementare, elemente de trigonometrie, educaţia limbajului, comunicarea aferentă, etc. În concluzie, educaţia prin matematică este esenţială pentru gândirea şi existenţa umană, învăţarea şi asimilarea noţiunilor din matematică potrivite vârstei, cu impactul cotidian, nu întâi privind performanţele existenţiale, ci îndeosebi, pentru viaţa însăşi. Realizarea depinde de conxiunile fireşti care se impun prin existenţa umană şi colaborarea prin interdisciplinaritate respectiv prin transdisciplinaritate cu alte ştiinţe.
A consemnat Nicolae SAVA
