Europa nu conteneşte să laude performanţele guvernului; economia creşte mai ceva decât nasul lui Pinocchio; anunţatele măriri de salarii şi pensii sunt cu plus, nu cu minus, în valoare reală; numirile în funcţie ni-i aduc în frunte pe cei mai competenţi români; demnitarii sunt atât de curaţi, încât funcţionarii cei răi ai Agenţiei Naţionale de Integritate stau degeaba prin birouri (şi merită să fie daţi afară); constructorii de drumuri şi de autostrăzi s-au repezit să muncească într-o zi cât alţii în cinci; guvernanţii nu pot dormi noaptea de grija banului public. Şi aşa mai departe.
Cam asta vă spune USL că se întâmplă şi se va întâmpla în ţară. Au elaborat un program de guvernare amplu, dar care este doar unul de vreme bună. Dacă, din punct de vedere economic, în Europa lucrurile vor merge bine, ar putea realiza cam un sfert din ceea ce au promis. Dacă vor merge prost, puteţi estima dvs., singuri, ce ar reuşi să facă. Oricum, aşa cum ştiţi deja, va veni un tratat european ce va împiedica derapajele bugetare ale statelor-membre în UE. La nivelul judeţului Neamţ, unele promisiuni au fost extinse într-un mod, care ne poate face să ne întrebăm dacă au cu adevărat sprijinul conducerii USL de la Bucureşti.
Mi s-a părut că, de multe ori, adversarii noştri au fost foarte „stresaţi” – apropo de dreptul la fericire, despre care vorbea acum vreo două săptămâni, în presa locală, unul dintre liderii importanţi ai USL. Între timp, probabil că domnia sa şi-a amintit că formula respectivă se regăseşte în Declaraţia de Independenţă, nu în Constituţia SUA, şi că nu e vorba de „dreptul la fericire”, ci de dreptul la „căutarea fericirii”. Ideea e că, în viaţă, trebuie să fim liberi să ne alegem calea fără intervenţia altcuiva (nici măcar a statului) şi să o urmărim, după priceperea fiecăruia.
Oricum, m-a surprins agresivitatea pe care am întâlnit-o uneori în discursul electoral al USL. Am numărat destule cuvinte (mai ales adjective) care nu ar avea ce să caute într-o dezbatere politică aşezată, productivă. În ceea ce mă priveşte, am încercat să fac o campanie pozitivă. M-am prezentat aşa cum sunt, mi-am expus programul şi mi-am constituit agenda pornind de la nevoile cetăţenilor, de la mesajele şi observaţiile lor. Mi-am spus punctele de vedere – uneori într-un mod ferm şi apăsat – prin intermediul mass-mediei locale. Am făcut referire la activitatea şi opiniile politice, publice ale adversarilor mei, şi niciodată la alte elemente.
Poate că nemţenii au observat că, în câteva rânduri, am încercat să le propun şi acţiuni electorale mai puţin obişnuite, care să le descreţească puţin frunţile – spre exemplu, cele din seara Sfântului Andrei, din ziua de 1 Decembrie sau de ieri, sărbătoarea Sfântului Nicolae. Au fost, se ştie, şi altele. Credinţa mea este aceea că în politică trebuie să fii serios şi ferm, dar nu încrâncenat.
Mulţumesc presei locale, cu care am colaborat principial, precum şi tuturor instituţiilor şi organizaţiilor cu care am interacţionat, în aceste săptămâni.
Mulţumesc, din inimă, miilor de nemţeni care m-au ascultat şi pe care i-am ascultat, precum şi celor pe care nu am avut ocazia să-i întâlnesc, pentru atenţia pe care mi-au acordat-o în această campanie. A privi în ochi pe cineva şi a-i strânge mâna, după un scurt dialog de campanie, este o experienţă deosebită şi vă sunt recunoscător. Vă invit să vă prezentaţi la vot şi vă rog să-mi oferiţi sprijinul dvs. Nu mă tem să folosesc aceste cuvinte: „vă rog”. O fac cu sinceritate şi demnitate, pentru că nu am nimic de ascuns. Împreună, putem reuşi. Votaţi din inimă!
Toader Mocanu
