Este o modă pe la cei cu politica, ca la orice eveniment unde se strânge popor să se facă văzuți șăfii, ca după aceea să scrie la catastif: participat la evenimentul cutare. Ei bine, nici ziua lui Eminescu nu o scăpat de cei ce au avut probleme cu dascălii la cetire, așa că au fost vizibili mai toți liderii cu pondere electorală. Unul din cei mai eficienți participanți o fost junele șăf de la pesedeu, care o făcut poze și imediat le-o ridicat pe feisbuc, ca să vadă cei ce nu au ce face, că el e fleașcă de literatură. Acuma, n-avem nemica cu omu, că poate să merge unde poftește, numai că ne gândim dacă e tocmai cușher ca poetul nepereche să devină accesoriu de imagine, în condițiile în care ceteam undeva că sunt proșente semnificative de români care jură că Eminescu tre să fie vreun mahăr de la partid, ori un om de afaceri discret dar cu influență. Drept urmare recomandăm un personaj mult mai electoros, mic, dar minune de talentat și să ni-l lase pe Eminescu să-l prețuim cum știm noi mai bine, recitîndu-i poemele ori ascultând muzică pe versurile sale.

 La adunarea făcută cu prilejul dezvelirii bustului lui Eminescu din centru, o fost un moment pe care cumătru și cunoscătorii l-au gustat din plin, categoric fiind considerat o mostră de umor conjunctural de mare finețe. Așadar, taman cînd dom` Culită (să trăiți!), prezidentul în exerciț de la cejeu, cobora den mașină, în difuzoare se auzeau versurile elegice din “Mai am un singur dor” pe o linie melodică de alean. La câteva momente cine credeți că o apărut? Dom` premare Gigi (să trăiți!), de parcă s-o vorbit cu insu de la botoane să puie pesa asta atât de romantică, pentru doi oameni cu greutate politică apreciabilă dar de sensuri contrare. Acuma, noi nu vrem a interpreta sincronizarea, dar ne gândim că poate o fi vreun semn de undeva, că se aliniază niște planete pe la noi, ori poate se pune de vreo eclipsă la doi litri.

 Tot la evenimentul cu dezvelirea, lumea a remarcat absența fizică a distinsei doamne Ana Blandiana, dar a apreciat mesajul trasmis prin vocea lui derector de la bibliotecă, mesaj care, vă spunem noi, a fost scris de mâna distinsei pomenite în debut. Sigur, o parte a lumii a comentat, că uite, domnu Manolescu o venit, dar madam n-o catadicsit să se deplaseze. Acuma, fie vorba între noi, dacă e să punem în balanță o seară Eminescu cu vocea lui Cozorici recitând Luceafărul sau Scrisoarea a III-a și o prezență într-o companie politică, fie ea și de soi, e clar că noi am prefera prima alternativă. Dar cum doamna Blandiana nu știm să aibe interese electorale care s-o apese pe neuron, considerăm suficientă și elegantă participarea domniei sale sub forma acelui mesaj. Restu este poezie.