Puțini știu că pădurea de pe Culmea Pleșului, mai exact pe drumul din satul Poiana, comuna Brusturi spre Schitul Sfânta Cruce, adăpostește 14.000 de soldați morți în Al Doilea Război Mondial. Profesorul de istorie, Vasile Vrânceanu (în imagine) este cel care a descoperit osemintele unui soldat în timpul unei drumeții prin aceste păduri, adânci și pline de istorie. Chiar dacă a anunțat că aceste păduri adăpostesc sute de gropi comune ale soldaților sovietici și români, căzuți în luptele cu germanii, nici o autoritate publică nu s-a autosesizat pentru a lua măsurile necesare în astfel de cazuri. Undeva, pe vârful Culmii Plăieșului, între satul Nemțișor din comuna Vânători și satul Poiana din comuna Brusturi, mii de morți așteaptă să-și găsească odihna veșnică la căpătâiul unei cruci.
„Acest loc a rămas în istorie”
„În iunie 1944, Armata Română era prezentă pe linia cazematelor de la Târgu Neamţ, fiind aliată încă cu Germania, a cărei armată, în special artileria, era masată în zona Agapia, Pădurea Braniște, Secu și Nemțișor. Armata Sovietică prin cercetașii ei a fost informată cum poate să se strecoare în zona Nemțișor, pentru că ei doreau să ajungă în spatele cazematelor de la Târgu Neamț, în spatele Armatei Române. Dar ai noștri au aflat. În prima linie era Batalionul 13 Vânătorii de Munte. Cercetașii noștri au depistat că în zona Borta Dracului, unde se află câteva văi întinse pe sute sau mii de hectare, care au apărut odată cu formarea acestor munți din cauza mișcărilor tectonice cu sute de milioane de ani în urmă, sovieticii au pornit deja de la Poiana pe acest drum. Astfel, ai noștri au informat artileria germană cu ajutorul telefoniștilor și au dat capul compas, adică distanța de la ei la artilerie și până unde era armata sovietică. Între timp, cele două armate s-au întâlnit, iar românii, luptând cu mult eroism, i-au împins înapoi pe ruși. Însă, prin faptul că nu au mai înaintat, nu mai era capul compas raportat de către telefoniști artileriei germane, iar când armata germană a tras, multe dintre obuze au atins armata română. Așa se explică și numărul mare de morți. Acest loc a rămas în istorie, ca locul unde au căzut la datorie 14.000 de soldați ruși și români. Este zona cu cel mai mare număr de victime din al Doilea Război Mondial din România. Sovieticii n-au reușit să treacă, însă numărul morților este exagerat”, a mărturisit profesorul Vasile Vrânceanu.
Autorităţile nu sunt interesate
El a avut șansa să descopere, împreună cu soția sa, osemintele unui soldat.
“Cu vreo două luni în urmă, eram împreună cu soția mea și cu familia maior Tănase și soția sa, doamna Maricica, prin pădure la cules ciuperci. La un moment dat, soția strigă că a găsit o cruce. Ne-am apropiat și am fost uimiți. Crucea era scoasă din mormânt, era rezemată de un copac și acolo la rădăcina acelui fag uriaș am găsit osemintele unui soldat. Pe cruce era scrijelit EROU. Am găsit două oase lungi, femurul drept și cel stâng, un os de la șold, alte oase mai mărunte de la labele picioarelor și nimic altceva. Nu ne-am atins de ele, dar am informat de Zilele Eroilor, de Ispas, autoritățile locale, polițiști, jandarmi, că de la Nemțișor în sus, pe vârful muntelui am descoperit oseminte. Mă așteptam ca cei în drept, organele care ar fi trebuit să se autosesizeze, să mă caute să le fiu ghid către aceste gropi comune, către acele oseminte pe care le-am descoperit. Dar, nimic”, a mai spus profesorul Vasile Vrânceanu.
Ciprian Traian STURZU
