biserica din Bistricioara la 1908

La Bistricioara, oamenii locului păstrează o seamă de legende legate de construirea bisericii de lemn. Una dintre ele spune că lăcaşul ar fi fost ridicat de urmaşii ardelenilor care au trecut munţii spre Moldova, la începutul secolului XVIII, fugind de frica Uniaţiei. Sute de familii ardelene şi-au lăsat casele şi locul de baştină şi s-au aşezat în Moldova, cei mai mulţi pe Valea Muntelui, în zona Neamţului. La Bistricioara, spune tradiţia, în jurul anilor 1700-1710, ar fi poposit vreo 15 familii de ardeleni, care s-au aşezat pe malul drept al râului ce dă şi nume satului. Lăcaşul este ridicat din bârne de brad cioplite, aşezate pe talpă de stejar şi pe temelie de piatră de râu. Bârnele sunt încheiate la colţuri „în coadă de rândunică“, după tipicul ardelenesc. Un element arhitectural particular este acoperişul etajat, învelit cu draniţă. Planul bisericii este în formă de cruce, având abside laterale pentagonale. La exterior, bârnele sunt acoperite cu scândură, pentru o mai bună protecţie, practică destul de frecventă în cazul bisericilor de lemn din Moldova. În vecinătatea bisericii se afla şi clopotniţa, care avea acelaşi acoperiş etajat, ca şi bisericuţa, dar aceasta a fost dărâmată în jurul anilor 1937-1940. Biserica de lemn din Bistricioara are interiorul împărţit în altar, naos şi pronaos, pridvorul fiind adăugat mai târziu construcţiei. Deşi aici nu se mai slujeşte constant de la începutul secolului XX, monumentul s-a păstrat destul de bine. Deşi nu există date scrise care să confirme acest lucru, se spune că bisericuţa ar fi beneficiat de o restaurare integrală la 1831. În interior se păstrează catapeteasma originală, care nu a fost niciodată restaurată. De asemenea, în altar se păstrează câteva icoane de o vechime considerabilă. Două elemente particularizează acest lăcaş de lemn în rândul celor similare de pe Valea Muntelui: pictura de pe peretele nordic şi sistemul de boltire. Pe peretele nordic al bisericii poate fi admirată scena Lumii de Apoi, pictată pe pânză de sac, de un pictor necunoscut. O scenă de o uluitoare expresivitate artistică, aşa cum o apreciază specialiştii în arta bisericească. S-a aplicat o pânză de sac pe care s-au pictat Sânul lui Avraam, Raiul şi Iadul, cele trei componente ale Lumii de Apoi. Specialiştii care au mai fost pe aici spun că este singura biserică cu o asemenea vechime din aceste locuri care are o pictură pe bârnă. Pictura, bine conservată, deşi n-a suferit nicio intervenţie, impresionează prin expresivitate. În fapt, există trei registre distincte, care compun, la scară mică, Lumea de Apoi. Contorsionarea trupurilor supuse chinurilor veşnice şi îngrijorarea celor care aşteaptă greul examen al ultimei judecăţi umanizează scenele şi le apropie de realitate. Poate şi de aceea, privindu-le, trăirile se amplifică, emoţiile cresc. Biserica se remarcă   prin sistemul de boltire: bolţile celor trei spaţii interioare sunt diferite. Pronaosul are un plafon drept, cel al naosului are forma unui trunchi de con sprijinit pe nervuri dispuse radial, iar bolta altarului are formă unghiulară. Deşi lăcaşul s-a conservat bine în timp, necesită unele lucrări de refacere şi consolidare, inclusiv pictura catapetesmei, pentru a-şi recăpăta strălucirea şi frumuseţea. Bisericuţa de lemn de la Bistricioara poartă hramul „Sf. Voievozi“ şi este înscrisă pe lista monumentelor istorice din judeţul Neamţ.

Sursa: Otilia BĂLINIŞTEANU