“Cronicile noastre vechi vorbesc despre nişte domnişori, adecă pretendenţi la coroană cari turburau vreun colţ al ţării, își puneau cizme roşii în picioare şi cucă în cap, distribuiau după placul lor în ţinutul uzurpat moşiile şi veniturile domniei, se ridicau apoi cu oaste de strînsură asupra domniei, pînă ce, lîngă vrun vad, ori vrun cot de moară ori pod, oştile domniei ţării puneau capăt cizmelor roşii şi crisoavelor scrise în cerneală roşie. Credeam că cel puţin de 300 de ani au dispărut epoca lui Papură Vodă, a lui Ciubăr Vodă şi a multor altora cari amărau viaţa bietului Petrea cel Şchiop. Iată însă că un raport cătră Domn al ministrului nostru de interne ne arată că în ţinutul Bacăului din Moldova au subzistat în timpul cel mai nou dinastia d- lui inginer Tetoianu, care în comuna Berzunţu au luat pămînturile unui arendaş şi le-a împărţit la locuitori şi că abia acuma, reintrînd domnia legitimă în drepturile ei, s-au reintrodus statu quo ante bellum, scoţîndu-se de cătră d. prefect locuitorii de pe pămînturile uzurpate. Iată raportul în cestiune: D. prefect al judeţului Bacău, prin raportul cu no. 21674, îmi face cunoscut că, cu ocazia mergerii d-sale în comuna Berzunţu, spre a pune pe arendaşul moşiei statului în posesiunea pămîntului care i se luase din stăpînire de către d. inginer Tetoianu şi se dase locuitorilor din acea comună, observînd şi lucrările relative aflate în cancelaria acelei comune, a văzut că ajutorul de primar, care gera afacerile comunale în locul primarului demisionat, n-a fost la înălţimea chemării sale de cap al administraţiei comunale şi că unul dintre consilieri este interesat în această cestiune şi că a fost chiar conducătorul cetei locuitorilor cari au arătat împotrivire de a abandona posesia acelui pămînt. Asemenea a mai constatat că administraţia comunală este rău condusă şi că consilierii nu sînt în stare a face o ameliorare. Pentru aceste motive şi pe baza art. 71 din legea comunală, vin respectuos a ruga pe Măria Ta să binevoieşti a aproba dizolvarea acelui consiliu şi a semna anexatul proiect de decret. C-o mirare de cronicar întrebăm cine a fost acel d. Tetoianu care a avut puterea de a deposeda pe un arendaş şi de a pune înstăpînirea pămînturilor pe locuitori? În faptă însă lucrul stă astfel: d. inginer, ca reprezentant al statului, proprietar al acelor pămînturi, nu le-a dat în posesiunea, ci în proprietatea locuitorilor. Dacă d. inginer a comis erori, acestea-l privesc pe d-sa şi pe statul păgubaş, nicidecum pe locuitori, cari erau în drept a da cu puşca atît în prefect cît şi în arendaş şi în d. C. A. Rosetti, care cutează a le răpi pămînturi ce sînt cu bună-credinţă a lor; şi în orice caz, chiar daca locuitorii n-ar fi avut dreptate, pămînturile nu li se puteau lua decît în urma unei hotărîri judecătoreşti şi pe calea legiuită, nicidecum însă prin bunul plac al unui prefect sau al unui ministru. Chiar o posesiune uzurpată nu se poate lua aşa ca din senin şi fără ştirea luiDumnezeu din mîinile unui om ce o posede cu bună-credinţă”.
(Mihai Eminescu, Timpul, 23 septembrie 1878)
