0:00

Miercurea Mare: Pilda tâlharului înţelept, ZCH NEWS - sursa ta de informații

„Adevăr zic ţie, astăzi vei fi cu mine în rai” (Luca 23, 43)

Fraţilor, iată-ne ajunşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, la sfârşitul Sfântului şi Marelui Post cel de 40 de zile. Precum oarecând înaintea vechilor israeliteni, care rătăcisera prin pustie 40 de ani, se afla Canaanul cel făgăduit, tot aşa acum, înaintea noastră, se afla Canaanul cel duhovnicesc: patimile, moartea şi învierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Ce n-a facut oare Sfânta Biserică spre a ne pregăti să intrăm cu vrednicie în acest nou pământ al făgăduinţei? Mai întâi, a aruncat trăsnetul blestemului asupra fiilor săi îndărătnici şi a hrănit pe cei ascultători cu mâna feluritelor rugăciuni şi cântări mângâietoare şi chiar cu Trupul şi Sângele lui Hristos.

După aceea, celor slabi le-a îndulcit în călătoria postului apele cele amare ale pocăinţei cu lemnul cel de viaţă dătător al Crucii, şi, în sfârşit, în zilele acestea de pe urmă a deschis înaintea tuturor cartea Testamentului celui nou, arătându-ne toate lucrurile săvârşite de Mântuitorul nostru.

Deci, unde sunt acum Isus al lui Navi şi Halev, unde sunt acum cei ce s-au nevoit nevoinţa cea bună a postului? Să înceteze călătoria cea de 40 de zile, să treacă neudaţi Iordanul ş să meargă de-a dreptul în foişorul din Sion, unde se pregăteşte cina cea de viaţă dătătoare. Acolo picioarele lor vor fi spălate şi curăţite de cel de pe urma praf al gândurilor pământeşti. Acolo dânşii vor auzi testamentul Domnului, care merge spre patima cea de bunăvoie, acolo vor primi pacea şi făgăduinţa Domnului Sfânt şi apoi de acolo, urmând Domnului, vor merge în Ghetsimani şi vor urca pe Golgota, spre a pătimi şi a se răstigni cu El în duh.

Dar ce vor face, fraţilor, aceia dintre noi care, în tot timpul duhovniceştii călătorii prin pustiul postului, n-au contenit a se uita îndărăt spre Egipt, au ridicat murmure la apele cele amare ale pocăinţei şi, pe când pe munte se scria cu litere de foc legea, ei se închinau la poalele muntelui viţelului de aur?! (Ies. 31, 16). Ah, înaintea acestora nu se va desface Iordanul, nu vor cădea zidurile Ierihonului, nu se va opri soarele în dreptul Ghibeonului! (Isus Navi 10, 12). Unora ca acestora nu le este locul aici, la Mormântul Mântuitorului, ci la mormintele poftei. (Num. 10, 34).

Dar ce văd eu oare, iubiţii mei fraţi? Privesc şi iată, de-a dreapta Mântuitorului celui răstignit văd spânzurat pe o cruce un tâlhar. Şi ce aud? Aud pe Domnul zicând acestui tâlhar: “Adevăr zic ţie, astăzi vei fi cu mine în rai.”

Cine, deci, va putea să închidă raiul, când însuşi Domnul l-a deschis? Aşadar, fraţilor, oricine aţi fi voi, oricât de mari ar părea păcatele voastre, alergaţi cu toţii la Domnul, căci El vă cheamă din înălţimea crucii. Oricare ar fi necurăţia noastră, Mântuitorul nu voieşte să lase pe nimeni neînscris în fericitul spu Testament; ci, dimpotrivp, El vrea ca noi cu toşii să fim părtaşi ai cereştii Sale împărăţii, pe care a câştigat-o prin Patimile Sale.

Lăsaţi dar toate lucrurile întunericului şi grăbiţi-vă a alerga către Mântuitorul nostru înainte de a Se înălţa de pe pământ, înainte de a apuca să-Şi dea duhul în mâinile Părintelui ceresc. Lăsaţi, zic, lucrurile întunericului. Îndrăzni-veţi oare a va înfăţişa cu ele şi înaintea Domnului? Îndrăzni-veţi să vă arătaţi cu ele înaintea Crucii Lui? Ah, destul L-am amărât cu păcatele noastre tot timpul cât a trăit pe pământ; să-i mai amărâm oare şi cele de pe urmă minute ale vieţii Sale pământeşti?

Nu, fraţilor, oricât de înrădăcinate ar fi păcatele în inima noastră, să nu-i îngăduim a fi stăpânită de atâta nesimţire, neîngrijire şi de atât nerespect faţă de Mântuitorul nostru! Cu ajutorul pocăinţei să aruncăm sarcina cea grea a păcatelor noastre la poalele Golgotei şi să urcăm pe Golgota spre a ne înfăţişa Celui răstignit, dacă nu cu smirna de fapte bune, cel puţin curăţiţi de mirosul cel greu al fărădelegilor, să ne înfăţisăm, zic, spre a cădea cu lacrimi la picioarele Lui, să ne mărturisim păcatele noastre, să-i cerem iertare pentru abaterile noastre şi binecuvântare, ca să ne îndreptăm viaţa şi să biruim deprinderile cele rele, contra cărora trebuie să ne fie de acum înainte grija noastră de căpetenie. Altfel, mai bine să nu ne mai înfăţisăm înaintea mormântului Mântuitorului, mai bine să nu mai sărutăm rănile Lui.

Să ne grăbim deci, fraţilor, a ne curăţi cu apa pocăinţei, să ne grăbim a reînnoi cu Dumnezeu şi cu Hristos legătura cea ruptă prin păcatele noastre. Un timp mai potrivit pentru aceasta nu este şi nici nu poate fi altul. Privind necontenit la Patimile Domnului, sufletul nostru singur va tinde spre Crucea Mântuitorului, inima noastră singură se va prosterna înaintea Ei.

Să nu înăbuşim, fraţii mei, aceste simţăminte sfinte, ci să urmăm cu tot cugetul nostru după Domnul, Cel ce merge să pătimească pentru noi. El va obosi sub greutatea Crucii Sale. Să punem deci şi noi mâna împreună cu Simeon Cirineanul spre a o ridica cu credinţa noastră şi să mergem sus pe Golgota, cu hotărâre tare şi nestrămutată de a ne răstigni trupul cu toate patimile şi poftele sale.

Mântuitorul va fi dezbrăcat de hainele Sale: noi să ne grabim a ne îmbrăca şi a ne acoperi goliciunea păcatelor cu dreptatea şi meritele Lui! Coasta Mântuitorului străpunsă fiind cu suliţa, va izvorî sânge şi apă. Noi să alergăm sub crucea Lui spre a primi măcar o picătura de viaţă care să stingă focul păcatului, ce făureşte moartea în inimile noastre.

Încă o dată vă spun, fraţilor, că zilele acestea sunt cele mai potrivite pentru pocăinţă, căci sunt zile de mântuire pentru toată lumea, sunt zile în care s-a lucrat mântuirea întregului neam omenesc. Martor întru aceasta avem pe tâlharul cel înţelept, care, pocăindu-se şi căindu-se din adâncul inimii în nişte zile ca acestea, s-a învrednicit a auzi pe Mântuitorul zicându-i: “Adevăr zic ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Amin. (www.crestinortodox.ro)

Articolul precedentDenia de Miercuri
Articolul următorÎmpăduriri la Ocolul Silvic Târgu-Neamţ