Andreea-Diana Ciobanu

– a declarat Andreea-Diana Ciobanu, absolventă a Școlii Gimnaziale „Emanuiel Rigler” Ștefan cel Mare

Andreea-Diana Ciobanu este o copilă plină de speranță care are „curajul” de a păși spre adolescență cu aspirații și cu încredere spre viața de licean. Este una din cele două fete din Neamț, singurele care au reușit să obțină media 10 în anii de gimnaziu, confirmând la Evaluarea Națională că nu au perseverat în zadar. În vacanța de vară se gândește la zilele pe care le va petrece în curând la mare și la emoțiile unui nou început. Un început care, speră ea, o va duce către ceea ce își dorește să facă în viață. Vrea să îmbine meseria cu omenia, pentru că numai așa „poți avea șansa de a schimba lumea în mai bine”. „De loc, sunt din localitatea Ștefan cel Mare. Aici am crescut, aici am absolvit gimnaziul și aici am făcut cunoștință cu primele amintiri frumoase. Mă bucur că am avut posibilitatea să-mi aleg liceul. M-am gândit la un singur liceu, la Petru Rareș. Mi-am dorit dintotdeauna să ajung acolo, am visat, am sperat și mă bucur mult că am reușit să realizez acest lucru. Este un vis împlinit. Am ales specializarea Științe ale Naturii pentru că m-am gândit că în viitor aș vrea să învăț la Medicină. Vreau să devin medic. Mi-ar plăcea să fac acest lucru. Să fii medic și să ajuți oamenii e plăcut, e un sentiment de nedescris, e meseria care se întâlnește cu omenia. Ce poate fi mai frumos decât să știi că poți de folos celor din jurul tău? Chiar dacă în momentul de față mulți medici pleacă din țară eu vreau să rămân aici. Nu vreau să plec nicăieri pentru că îmi iubesc țara și vreau să fiu de folos oamenilor care locuiesc în ea”, spune Andreea.

„Nu m-am rezumat doar la teme”

Până la a ajunge între primii a muncit, a avut voință și s-a „aliat” cu ambiția ca mai apoi să muncească din nou. Crede cu tărie că atâta timp cât nu te abați de la cele 3, poți avea atuurile unui învingător. Cam aceștia sunt pașii pe care i-a făcut, iar astăzi nu regretă. Nu se ferește în a-i menționa și pe cei care au ajutat-o să creadă în ea. „În general pentru a ajunge la o notă de 10 este nevoie de foarte multă muncă. Muncă, voință și ambiție. Niciodată nu trebuie să te mulțumești cu ce ai reușit să faci. Când îți dorești ceva, niciodată nu trebuie să spui că e de-ajuns, e suficient. Am pus mâna pe carte și am învățat. Nu m-am rezumat doar la temele pe care profesorii ni le dădeau acasă. Am încercat întotdeauna să fac ceva în plus, știind că numai așa pot să ajung unde mi-am propus. În cele mai multe cazuri am reușit. Ca să pot ajunge până aici am avut nevoie și de ajutor. Și vă pot spune că acesta nu a lipsit. Bunica este persoana care mi-a fost cea mai aproape. Îmi este ca o mamă. Și bunicul a fost lângă mine, dar știți cum sunt bunicile. Am primit sprijinul întregii familii și asta a contat foarte mult pentru mine. Am avut parte și de un colectiv minunat. Toți colegii au fost minunați. În clasă a existat o concurență constructivă mereu ceea ce ne-a ajutat să fim mai buni. Le mulțumesc tuturor profesorilor și în mod special doamnei diriginte, profesoara Cristina Țârdea care a fost mama noastră de la școală. Pentru toți a fost ca o mamă care a făcut tot ce i-a stat în putere ca să ne ajute. Rămân cu amintiri foarte frumoase pe care le voi păstra mereu.”

Am muncit, nu am tocit

În 2012 a participat la Concursul Național „Magda Petrovanu” din Iași. A fost la Olimpiada de Română și la Olimpiada de Matematică, reușind să se califice la faza județeană. A fost „acolo” mereu. Cu toate acestea ne mărturisește că nu școala înseamnă totul. „Mai trebuie să ai și timpul tău liber. Îmi place muzica și când spun asta nu mă limitez la un anumit gen. Am luat câteva lecții de chitară, dar le-am întrerupt. Mi-ar plăcea să mai pun mâna pe o chitară și să pot cânta. Îmi place să și citesc. Atât cât pot în timpul liber. O carte care mi-a rămas întipărită în minte este Charlotte Lowenskold, scrisă de Selma Lagerlof. Am muncit, nu am tocit, iar timpul liber ți-l faci în funcție de ce reușești să faci, de realizări. Sunt un copil ca oricare altul. Am timp liber, îmi place să fiu înconjurată de oameni, îmi place să me destind ascultând muzică și cred că atunci când ai pe cineva care să te sprijine, viața îți zâmbește mai des”, a mai spus fata de 10.

Într-o lume fără ură și invidie

Cu sentimentul bucuriei proaspăt, nu se poate „feri” să nu se gândească la momentul în care va păși un prag necunoscut, unul care o va trece dincolo de ușa înaltă a liceului tocmai spre o viață plină de provocări. „Sper să dau peste aceeași oameni plăcuți pe care i-am întâlnit și până acum. Nu mă aștept să fie la fel de ușor, dar mă gândesc că am șansa de a putea face față cu bine la ceea ce urmează. Este important să nu-ți pierzi voința și să treci peste momentele mai puțin plăcute gândindu-te la ceea ce îți dorești să faci cu viața ta. Dacă aș putea să schimb ceva la lumea în care trăiesc, ar fi ura și invidia. Din păcate, le poate vedea oricine, încă de pe băncile școlii și nu e un lucru plăcut. Am putea trece peste acestea dacă am putea fi mai puțin orgolioși și individualiști. Cred într-o lume mai bună și cred că ceea ce avem în comun noi toți este omenia. Doar trebuie să n-o ținem ascunsă”, a mărturisit Andreea.

Definiția „succesului”

Ne-a precizat faptul că nu trebuie să uităm un lucru. A insistat să menționeze că dacă ar fi să ne dorim succesul să fim atenți cu modestia. „Este foarte important să fim modești. Nu poți să fii cineva dacă nu ești modest, oricât de multe merite ți s-ar aduce”, a conchis Andreea.

Felicitări acestei fete minunate care face cinste Școlii Gimnaziale „Emanuiel Rigler” din localitatea Ștefan cel Mare. Speranțele și responsabilitatea se îndreaptă spre aceia care au datoria de a păstra caldă dorința unei fete, care își iubește țara și care nu dorește să o lase „nevindecată”.

Marian TEODOROF

2 COMENTARII

  1. Frumos, inlacrimat de frumos, draga noastra nemteanca. Iti doresc o viata implinita, alaturi de toti cei dragi, toti cei care te admira si pretuiesc. Sunt bucuroasa pentru tine, mult succes si prieteni adevarati.

    Cu admiratie,
    Cerasela Platz

Comments are closed.