aleho
heidelbergcement

Profesorul universitar Silviu Gurlui, de la Facultatea de Fizică a Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza”, a prezentat caracteristicile meteoritului căzut la Iași, pe 9 iulie a.c. (detalii aici). Potrivit datelor oferite de profesor, meteoritul a avut cel puțin 8 kg și măcar 16 cm în diametru.

Puterea exploziei evaluată a fost de minim 800 megawatt (ceva mai mult decât unul dintre reactoare nucleare de la Cernavodă/706 megawatt), însă preț de doar 2 secunde! Explozia este echivaletă cu 1.6 GJ, adică 400 kg de exploziv TNT. A explodat la înălțime mare, iar potențialele fragmente au ajuns pe Pământ fără să producă efecte însemnate, pentru că nu am înregistrat vibrații în sol după cele 5 secunde de impact direct cu sunetul. Cel mai probabil a avut o traiectorie abruptă, astfel că, la înălțime foarte mare (peste 20 km), în plină zi, lumina produsă prin explozie a fost greu perceptibilă. În plus, un corp de așa dimensiuni, la distanța de 20 km nu poate fi observat deloc ușor de ochiul uman, din cauza puterii de rezoluție limitată”, precizează profesorul Silviu Gurlui.

Acesta a adăugat că e posibil ca și alte fenomente naturale să fi concurat la lipsa de vizibilitate. Caracteristicile sunetului (20-120 Hz) arată clar că bubuitura a fost la foarte mare altitudine, susține profesorul ieșean, precizând că teoria boom-ului sonic al avioanelor nu se confirmă, ”pentru că plafonul de zbor este limitat, iar la peste 18 km plafon de zbor (MIG 19) presiunea sonoră este atenuată prea mult ca să producă efecte vizibile, cum au fost cele de pe 9 iulie. Mai jos, la altitudini mici, se poate, dar sunetul este mult mai bogat în frecvențe înalte, lucru care nu se întâmplă în acest caz”.

În măsurătorile sale, Silviu Gurlui a luat în considerare toți factorii din 9 iulie, ora 14 – condițiile meteo, temperatura la sol, umiditatea la sol, variațiile acestora pe înălțime, atenuarea totală la sol, tipul de meteoriți care cad cel mai frecvent în atmosferă și densitatea acestora.

SURSA: Facebook/ Silviu Gurlui