Anii ce-au urmat închiderii Războiului Rece, consemnarea fiind dată de desfiinţarea URSS în decembrie 1991, au trecut de parcă n-ar fi fost. Lumea şi România s-au schimbat de nu se poate, de nu se înţelege un cinstit taliban pur-sânge din Orientul Mijlociu cu apostolii noii ordini mondiale. Cumva, la scară de aspiranţi sufocaţi, nişte de-ai noştri par a-şi cauta un loc de luat în seamă. Slugărnicia, fără a ţine seamă de poarta adulată, îi defineşte, îi identifică drept argaţi desăvârşiţi. În lumea reală nu contează în niciun fel.
Argat sau nu, prostănac sau nu, cineva dă semne de renaştere la scară naţională. Mircea Geoană se numeşte. N-ai unde-l ascunde, nu-l poţi ignora. E de departe cel mai calificat, cel mai conectat la combinaţiile strategice ce se închid în Statele Unite ale Americii, dar nu numai acolo. Indiferent cum îl apuci – ca inginer, ambasador, ministru de externe, preşedinte de partid sau patriarh atipic al unor cluburi de influenţă – el demonstrează un joc superior unde puţini au şansa să se înscrie. Dacă ar aduce şi voturi… În urmă cu cinci ani a adunat cât să aibă de-o victorie… insuficientă. E istorie, nimic nu se-ntoarce. Astăzi însă e un frumos exerciţiu de regret viu să ne imaginăm ce-ar fi însemnat Geoană ca preşedinte în ultimii 5 ani – cum am fi scăpat de Boc, de Udrea şi bandiţii asociaţi, cum nu ne îngropa Băsescu invocând criza mondială, cum n-ar fi ajuns românii să se închine de frică la altarul matrozului penal, cum avea cine să stea la braţ şi dialog cu mărimile europene şi americane,
Pe fond de rigoare şi onestitate vorbind, e greu, poate nesănătos, de anticipat ce se va întâmpla la PSD cu alegerile prezidenţiale. Bazaconiile slobozite public, pe diverse suporturi mediatice, seamănă pe zi ce trece cu moartea minţii, cu îmbălsămarea judecăţii de valoare. Prin comparaţie, una greu de înghiţit la televizuinile naţionale de la despărţirea de Ceauşescu încoace, un singur politician l-a concurat pe Geoană în termeni de profesionalism al reprezentării României prin eficienţa contactelor personale, prin acces direct acolo unde „bizonii” politici naţionali nici nu visau. Despre Petre Roman e vorba – nu poate fi ascuns nici cu forţa. Cu ce forţă se va bate Geoană, dacă va fi cazul, habar n-au nici sfetnicii care au descoperit şiretul pantofilor.
Viorel COSMA
