Leon Ivanov, fundaşul fără egal al Ceahlăului

“Leon Ivanov – căpitanul şi sufletul echipei, cu inima sa mare, i-a mobilizat pe toţi băieţii, insuflându-le curaj şi hotărâre. Duelurile sale aeriene, duse până la sacrificiu, au exasperat tribuna rapidistă şi au dat mare încredere apărării noastre”. (Ceahlăul, 28 august 1995)

 

Considerat “fotbalistul cu şapte suflete”, Leon Ivanov spune de fiecare dată că, “i-a plăcut să trăiască cu adevărat viaţa sportivă”. Prima dată a afirmat-o în anul 1985, când a fost desemnat fotbalistul nr. 1 al judeţului. A mai fost cooptat între cei mai buni sportivi ai Neamţului în 1981, respectiv 1995. Dar să-i urmărim confensiunea din urmă cu aproape 30 de ani, făcută jurnalistului Alexandru Iacob pentru ziarul Ceahlăul.

“S-o luăm cu începutul; spune-ne deci, câţi ani ani?

– În 26 februarie împlinesc 25.

La Mulţi Ani! Dar parcă joci de-o viaţă la FC Ceahlăul…

– Chiar aşa, de-o viaţă; la juniorii galben-negrilor din ‘75, un an la fosta divizionara C, Metalul Piatra Neamţ şi, din 1980, la echipa mare unde sunt şi acum, în al cincilea campionat.

Cum ai primit vestea desemnării tale drept fotbalistul nr. 1 al judeţului pe anul 1985?

– M-am bucurat foarte mult, de ce să n-o recunosc: cu toate că ar fi meritat şi Covrig, Vamanu sau Berceanu.

Ai fost operat de menisc de două ori.

– De fiecare dată, după operaţie, am revenit rapid, fiindcă am urmat toate prescripţiile postoperatorii. Apoi, îmi place cu adevărat să trăiesc viaţa sportivă. Nu fumez, nu consum deloc alcool, mă alimentez raţional. De când joc fotbal n-am păcălit vreun antrenament. Secretele se află în viaţa sportivă. Personal, am jucat meci de meci în campionatul trecut, în ultimele trei etape cu o întindere dureroasă la piciorul stâng, fiindcă eram doar 14 jucători… Aşa încât, acum am ajuns cel mai tânăr titular din formaţie. Antrenorii care m-au format sau au contribuit la instruirea, crearea mea ca fotbalist sunt: Alexandru Onica, Radu Toma, Traian Coman, Virgil Rizea”. (Alexandru Iacob, Ceahlăul, sâmbătă, 15 ianuarie 1986).

Transfer la SC Bacău

La începutul campionatului 1986-1987, Leon Ivanov a plecat la SC Bacău în divizia A unde a activat până în anul revoluţiei după care s-a întors la Ceahlăul. A fost singura perioadă în care “fundaşul de fier” a evoluat pentru o altă echipă, decât cea la care a debutat, la 17 ani, într-un joc cu Viitorul Vaslui. “Anii petrecuţi la Bacău au fost foarte frumoşi. Divizia A era foarte puternică. Am jucat atunci în compania celor mai mari fotbalişti ai ţării de la Steaua (câştigătoare în 1986 a Cupei Campionilor Europeni), Dinamo sau Universitatea Craiova. Ţin minte că am remizat 1-1 cu Steaua, la Bacău. La meci au asistat 40.000 de oameni. În minutul 82 am trimis mingea în bară şi Belodedici a respins de pe linia porţii. În retur am pierdut greu cu 2-3. Erau meciuri adevărate, iar la echipa din judeţul vecin activau fotbalişti valoroşi ca Şoiman, Costel Solomon, Penof ori Viscreanu”.

Promovarea şi UEFA Intertoto

Promovarea Ceahlăului în premieră în prima divizie, în 1993, a însemnat o mare satisfacţie pentru Leon Ivanov. Iată ce a declarat atunci, în momentele cele mai fericite din cariera sa fotbalistică: “Promovarea Ceahlăului în divizia A înseamnă cea mai mare satisfacţie în fotbal pe care am avut-o până acum, mai ales că astfel, mi-am respectat promisiunea faţă de suporterii din oraşul nostru. Sperăm cu toţii să nu ne facem de râs în Divizia Naţională”. Un al doilea moment de maximă fericire pentru Leon a fost cel soldat cu participarea în premieră în Cupa UEFA Intertoto. “În aceea zi de 22 iulie 1995, în Olanda, pe stadionul Ooesterpark din Groningen, în faţa unor tribune care îşi încurajau non-stop favoriţii, aflaţi la un pas de a câştiga grupa IX-a din Cupa UEFA Intertoto, ai noştri au luptat «ca la Mărăşeşti» impulsionaţi de căpitanul Leon Ivanov, izbutind un meci egal (0-0) care le-a adus calificarea în faza următoare. Ca martor ocular, mărturisesc că a fost cel mai bun meci din istoria clubului, iar contribuţia lui Leon a fost decisivă”. (Radu Irimescu, Leon Ivanov, fotbalistul cu şapte suflete”, Ceahlăul, 16 iulie 1997)

23 de ani de fotbal

“Leon-inimă de leu” a slujit 23 de ani sportul rege disputând peste 400 de meciuri oficiale, dintre care 173 în prima ligă. Desemnat căpitan de echipă de Mircea Nedelcu, Leon Ivanov a marcat în jur de 20 de goluri în activitatea fotbalistică din care s-a retras în 1996. “Leon Ivanov a fost cel mai constant, devotat şi harnic jucător pe care l-a avut Ceahlăul în întreaga sa existenţă. A luptat întotdeauna cu dăruire, până la sacrificiu, când a fost nevoie, fiind un exemplu pentru coechipieri… considerat deseori cel mai bun jucător al echipei”. (Radu Irimescu, “Leon Ivanov a pus ghetele în cui”, Ceahlăul, 22-23 iunie 1996).

Şi-a văzut de “meserie”

Profesorul Alexandru Onica, primul său antrenor şi-l aminteşte pe Leon Ivanov ca fiind extrem de serios şi muncitor. “Pe atunci stătea în bloc cu mine. Mai avea doi fraţii, Haralambie şi Fănică, ambii au jucat fotbal, Leon era mijlociul. L-am avut elev la clasele speciale de fotbal de la Şcoala nr. 4 din Piatra Neamţ. Lovea bine balonul cu ambele picioare, lovea mingea sănătos. La Şcoala nr. 4 prindea întotdeauna primul 11. Ne-am calificat cu această generaţie la două turnee finale rezervate şcolilor de profil. Noi eram singurii care nu proveneam de la o unitate de învăţământ cu profil sportiv, ci de la o şcoală obişnuită. Din 8 echipe participante, ne-am clasat prima dată pe locul al 5-lea şi a doua oară pe locul al 6-lea. De-a lungul anilor, Leon a avut constanţă în joc, o viaţă sportivă exemplară, şi-a văzut de «meserie» şi astfel a ajuns un mare fotbalist. L-am admirat totdeauna. Din acea generaţie, Ivanov şi Vasilache au avut un parcurs fotbalistic apreciat şi îndelungat”.

Ana MOISE

 

“Numai picioarele şi capul meu ştiu cât am avut de suferit. Pe vremea mea se juca mai dur, mai bărbăteşte. Nu ştiu dacă acum aş prinde mai mult de 10-15 minute într-un meci, pentru că aş fi eliminat imediat. Pe mine nu m-a deranjat faptul că Ioan Andone a spus că la Piatra Neamţ este Kosovo. Din contra, cuvintele lui au fost mobilizatoare”. (Leon Ivanov)

“În anii ‘80-‘90, ambiţia jucătorilor era extraordinară. Se juca pentru culorile clubului, era fotbal adevărat. Acum primează bani. Impresarii strică fotbalul. Salariile sunt imense pentru potenţialul economic al României. La Ceahlăul, eu nu aş vedea un salariu mai mare de 2.000 de euro. Fotbalişti adevăraţi sunt pe cale de dispariţie”. (Leon Ivanov)